Mă bate de ceva vreme gândul să fug trei zile de acasă. Vreau ceva cu mai mult fun, să nu fiu singură cuc, să am multe opțiuni de entertainment și lucruri de văzut și făcut, să mă pot și odihni, să fie cu avion, nu cu mașina. I want it all, cum s-ar zice. Numai bine că e Untold în câteva săptămâni, merg și prieteni și colegi acolo, se potrivește la fix.
-
-
Electric Castle la 35 de ani
Bine, eu am 34, Costel e mult mai bătrân și l-am pus în titlu. Adevărul e că oricum nu știu cum e la 20 de ani la festival pentru că atunci la noi nu erau din astea mari (și nu-mi ziceți de Cerbul de Aur & co), iar prin străinătățuri nu ne pricepeam să ajungem.
-
Din amintiri (7). O bucățică de Argentina. Cascadele Iguazú, partea argentiniană
Zgomotul e din ce în ce mai puternic, vin valuri de răcoare și picături fine, o pasarelă, două, trei, grăbesc pasul și le vedem. Sunt frumoase, nemaipomenit de frumoase. Vuiesc, scuipă, fac curcubeie și mă fac să râd de drag.
-
Din amintiri (6). O bucățică de Argentina. Esteros del Iberá sau cum am ajuns la capătul lumii
Am ajuns la capătul lumii. Iar capătul lumii are drumuri de pământ roșu, lagune, mii de păsări, stuf și o liniște ciudată pentru urechi de oraș. Satul e mic, cu străduțe nisipoase regulamentar perpendiculare, iar oamenii par să lipsească.
-
Mergem sau nu cu bebe?
De fapt nici nu m-am întrebat vreodată. În capul meu a răspunsul a fost mereu da. Cât plimbam burtoiul prin București, mă și visam în Barcelona, la terasă pe plajă, savurând o cafea bună în timp ce bebe de două luni doarme liniștit în landou. Naivă, știu.
-
Din amintiri (5). O bucățică de Argentina. Către Esteros del Iberá.
Când te hotărăști să mergi la Buenos Aires și apoi la cascadele Iguazú de la granița cu Brazilia, rămâne o întrebare: păi și între ele nu vedem nimic? Că doar e atâta amar de întindere între ele, depășește România pe orice direcție ai măsura-o cred, deci e păcat. Plus că vreau „să mă dau” neapărat cu autobuzul de noapte, totuși 17 ore de la capitală la cascade nu-mi surâd. Așa ca scriu frumos pe Google “what to see between Buenos Aires and Iguazú” și apar poze cu capybara și caimani, păsări, apă, stuf și drumuri neasfaltate. Sold! Mergem la Esteros del Iberá.
-
Din amintiri (4). O bucățică de Argentina. Tigre
Ziceam că ultima zi în Buenos Aires nu o petrecem în Buenos Aires. Asta pentru ca luăm trenul și mergem în Tigre, un orășel în delta râului Parana. Adică nu lângă deltă, fix în deltă. Are și străzi, dar are și râuri-străzi.
-
Din amintiri (3). O bucățică de Argentina. Buenos Aires mai pe larg
Ziua doi în Buenos Aires începe devreme, pe la 5 dimineața. Nu suntem noi așa early birds, dar am picat ca două muște în după-amiaza trecută și am recuperat somnul pierdut pe drum. Ieșim după vreo oră pe străduțele din cartier în speranța unei cafenele foarte matinale.
-
Din amintiri (2). O bucățică de Argentina. Întâlnirea cu Buenos Aires
Ajungem la adresă, în poartă se pupă un cuplu, își iau la revedere și el pleacă. Ea se dovedește a fi gazda noastră de Airbnb. Cool, a avut o noapte bună. E prietenoasă și vorbăreață, face cafea în timp ce fumează o țigară rulată, ne povestește despre oraș si foști oaspeți, ne întreabă de drum și de România.
-
Din amintiri (1). O bucățică de Argentina. Dusul
În 2013 prin noiembrie mă apucă iar dorul de ducă sau măcar de ceva planificare, de data asta musai pe alt continent. Spre est sau spre vest nu are așa mare importanță, departe și interesant să fie.
