Chiar cum intri în Oceanariu te ia în primire acvariul central. Cinci milioane de litri de apă sărată, două etaje. Gigantic și absolut spectaculos, te hipnotizează să te apropii de geam și să te lipești ca o ventuză de el, cu gura căscată și ochii fugind avid în toate direcțiile ...
-
-
Dor de Istanbul
Ne tot învârtim să organizăm un city break doar pentru noi doi. Am ales altă destinație până la urmă, dar tot cochetând ceva vreme cu ideea de a reveni la Istanbul, mi s-a făcut dor de el. A fost printre primele vacanțe în străinătate în care am mers împreună cu Costel și chiar dacă amintirile sunt destul de vagi acum, mai mult la nivel de sentiment, niște chestii au rămas cât se poate de clare și după 10 ani.
-
Halkidiki cu prieteni și prichindei, în septembrie
Noi avem zbor direct până la Thessaloniki, apoi închiriem mașină, ei pleacă la 3 dimineața și ne adunăm pe după-amiază la Sozopoli. Adică la țară. La țară cu mare și câțiva turiști, ce-i drept, dar tot la țară. Străduțe, căsuțe, biserică, doamne în vârstă cu sacoșă, care se uită insistent până dai kalimera.
-
Locuri de vis (3). Canionul din Pai, Thailanda
Canionul acesta nu e vreun loc semi-ascuns, descoperit din greșeală sau „pentru cunoscători”. Nu, e una dintre principalele atracții din Pai și șansele să îl ai doar pentru tine tind spre zero, dacă nu te mănâncă de aventură pe vreo furtună sau noaptea. Nici pentru asta nu aș garanta…
-
Din amintiri (8). Cascadele Iguazú, partea braziliană
După două zile la cascade, mai vrei, Andra? Da, da, clar da. Sunt masive, gălagioase și absolut spectaculoase. Suntem însă cam obosiți, iar aici partea braziliană se potrivește de minune. Dacă pe partea argentiniană interacționezi one-on-one cu cascadele, la vecini le admiri mai de la depărtare, ca pe niște opere de artă celebre, aranjate frumos la expoziție.
-
Locuri de vis (2). Le Saline di Marsala, Sicilia
Așa că atunci când Aurelio și Bina, prietenii care mă găzduiesc, îmi propun să vizităm salinele, dar musai la apus, nici măcar nu pun întrebări. La ce e necesar apusul, că tot coborâm în mină, mă gândesc. În fine, o fi ceva cu ora închiderii și trec mai departe.
-
Sardinia în noiembrie, cu bebe de 7 luni
Bebe nu mi-a scăzut apetitul de plimbări. Dimpotrivă, parcă și mai tare mi se face dor de ducă de când viața mea se desfășoară mai mult în cartier, după o rutină joacă-nani-papa-caca stabilită de comun acord cu noua șefă. În plus, am învidiat întotdeauna oamenii care trăiesc la Mediterană pentru clima mai blândă din timpul iernii și pentru faptul că văd mult mai des ca noi soarele la față. Așa că în noiembrie 2017 plecăm în trei în Sardinia.
-
Locuri de vis (1). Cabo Sardão
Până apuc să povestesc cap-coadă despre multele noastre plimbări, împărtășesc cu voi locuri punctuale care m-au impresionat. Prin frumusețe, energie, poveste sau prin orice, pe pozitiv să fie. Încep seria cu Cabo Sardão, un loc decupat din clieșul cu "îți taie respirația".
-
Învățături din prima călătorie cu bebe în afara țării
Ca la orice "first", în prima călătorie cu bebe prin străinătățuri am avut niște aha-moments și am adunat o serie de learnings. La unele o să ziceți pfff, asta e la mintea cocoșului, la altele o să dați ochii peste cap, cum nu te-ai gândit de la început. Ne-au și ieșit bine, din prima, destule. Le adun aici, să fie de ajutor și pentru alții.
-
Prima călătorie cu bebe. Creta, partea de vest
Când Vera are două sau trei luni, am mare nevoie de o luminiță de încurajare nu la capătul, ci undeva pe parcursul tunelului. Hotărâm deci să ne organizăm pentru o plecare în septembrie; s-o mai liniști copilul până atunci și am și eu la ce tânji. Astfel că la cinci luni abia împlinite ale Verei, plecăm spre Creta.
