Aterizăm la Rio de Janeiro. Samba, carnaval cu costume spectaculoase și femei frumoase sumar îmbrăcate, favelas, Copacabana, posterioare bombate, statuia uriașă a lui Hristos, melodia Girl of Ipanema, fotbal, Maracana, acestea lucrurile la care mă gândesc când spun Rio de Janeiro și probabil nu diferă mult de referințele altor oameni, călători sau nu. E o metropolă foarte cunoscută, măcar după stereotipuri.
-
-
Mici la Obor
De câte ori mă extaziez la vreo delicatesă locală luată de pe stradă, cum ar fi un cârnat pârpolit pe jumătate de butoi de tablă de către un nene tatuat și transpirat în Buenos Aires, sardine la grătar pe marginea drumului pe coasta portugheză sau vreo plăcințică întinsă și întoarsă de zeci de ori cu mâna de o adolescentă cu basma într-o insulă thailandeză, Costel îmi aruncă un ironic "Da' mici la Obor n-ai mânca!".
-
Locuri de vis (5). Prasonisi, Rodos
Fac eu ce fac și gândul mă duce tot la vreun loc cu mare turcoaz, nisip auriu, soare orbitor și, în cazul de față un vânt biciuitor, ideal pentru pasioinații de kite surfing sau wind surfing. Noi nu ne numărăm printre ei, dar parcă la Prasonisi, în sudul insulei Rodos, ne uităm cu jind la cum zboară pe și de pe valuri cu viteze amețitoare.
-
Ce mănâncă bebe în călătorii?
Știu că pentru unii părinți mâncarea micilor călători poate fi un subiect de oarece îngrijorări, așa că împărtășesc experiența noastră, plus câteva sfaturi practice din capitolul "am călătorit și am învățat".
-
Locuri de vis (4): Oceanariul din Lisabona
Chiar cum intri în Oceanariu te ia în primire acvariul central. Cinci milioane de litri de apă sărată, două etaje. Gigantic și absolut spectaculos, te hipnotizează să te apropii de geam și să te lipești ca o ventuză de el, cu gura căscată și ochii fugind avid în toate direcțiile ...
-
Dor de Istanbul
Ne tot învârtim să organizăm un city break doar pentru noi doi. Am ales altă destinație până la urmă, dar tot cochetând ceva vreme cu ideea de a reveni la Istanbul, mi s-a făcut dor de el. A fost printre primele vacanțe în străinătate în care am mers împreună cu Costel și chiar dacă amintirile sunt destul de vagi acum, mai mult la nivel de sentiment, niște chestii au rămas cât se poate de clare și după 10 ani.
-
Halkidiki cu prieteni și prichindei, în septembrie
Noi avem zbor direct până la Thessaloniki, apoi închiriem mașină, ei pleacă la 3 dimineața și ne adunăm pe după-amiază la Sozopoli. Adică la țară. La țară cu mare și câțiva turiști, ce-i drept, dar tot la țară. Străduțe, căsuțe, biserică, doamne în vârstă cu sacoșă, care se uită insistent până dai kalimera.
-
Locuri de vis (3). Canionul din Pai, Thailanda
Canionul acesta nu e vreun loc semi-ascuns, descoperit din greșeală sau „pentru cunoscători”. Nu, e una dintre principalele atracții din Pai și șansele să îl ai doar pentru tine tind spre zero, dacă nu te mănâncă de aventură pe vreo furtună sau noaptea. Nici pentru asta nu aș garanta…
-
Din amintiri (8). Cascadele Iguazú, partea braziliană
După două zile la cascade, mai vrei, Andra? Da, da, clar da. Sunt masive, gălagioase și absolut spectaculoase. Suntem însă cam obosiți, iar aici partea braziliană se potrivește de minune. Dacă pe partea argentiniană interacționezi one-on-one cu cascadele, la vecini le admiri mai de la depărtare, ca pe niște opere de artă celebre, aranjate frumos la expoziție.
-
Locuri de vis (2). Le Saline di Marsala, Sicilia
Așa că atunci când Aurelio și Bina, prietenii care mă găzduiesc, îmi propun să vizităm salinele, dar musai la apus, nici măcar nu pun întrebări. La ce e necesar apusul, că tot coborâm în mină, mă gândesc. În fine, o fi ceva cu ora închiderii și trec mai departe.
