De aproape trei săptămâni suntem 4. Bebelușia nu ne-a mai luat pe sus ca la primul copil și Radu pare oricum specie mai liniștită decât a fost Vera la aceeași vârstă proaspătă, dar alăptările fără număr, durerile de burtică, nopțile nedormite și preocupările sunt tot acolo. Plus toddlerița-soră-mai-mare ce își cere pe bună dreptate drepturile de atenție și timp dedicat.

Cu toată oboseala, sau poate din cauza ei, parcă dorul de ducă pișcă și mai cu ciudă: păi chiar nu mergem nicăieri? Ne-am autolimitat mult la călătorii anul acesta; cu sarcină în pandemie am zis că mai bine stăm liniștiți, dar și cât să stai? Așa că în curând plecăm într-un weekend prelungit la munte în noua formulă de 4. Mini-călătoria de test, care să ne dea curaj pentru călătorii mai lungi cu bebe așa mic și cu toddler. Sau să ne mai țină acasă o vreme, dar noi mizăm pe varianta optimistă. Niște ieșiri la terasă ne-au ieșit deja, suntem viteji.

Să ne țineți pumnii! Vă povestim cum a fost.