O săptămână la Viena cu copiii şi bunica

Aveam planificată plecarea în Skiathos, dar parcă lipsea ceva pentru restul verii. Cum avem prieteni împrăștiați prin toată Europa, am zis să profităm de ocazie să îi vedem și pe unii dintre ei, la pachet cu un oraș ofertant, cât mai aproape cu avionul. Așa rezervăm bilete pentru Viena, noi patru și Buni, mare plimbăreață și ea și ajutor de nădejde cu nepoții.

Viena e primul loc în care am fost în străinătate. Aveam 21 de ani și am fost trei săptămâni la o școală de vară la Wirtschaftuniversität. Am fost cu trenul, am explorat, am cunoscut oameni minunați (și mai puțin minunați, dar nu aceia contează) și nu m-am mai oprit de atunci din plimbări. Am tot revenit la Viena și am dezvoltat cu ea o relație de admirație, dar nu prea multă dragoste: parcă prea multă disciplină și ordine pentru gustul meu de atunci.

Opt ani și doi copii mai târziu de la ultima vizită, altfel mă uit la Viena: e un oraș prietenos cu copiii, cu facilități pentru familii, astfel încât părinții să poată avea în continuare un minim de viață socială fără eforturi deosebite. La ce mă refer? Păi de la chestii simple, dar teribil de greu de obținut la noi, precum trotuare drepte și libere pe care circuli ușor cu căruțul, multe spații verzi curate, tramvaie cu rampă sau lift la fiecare stație de metrou, până la multe terase cu spațiu suficient și locuri de joacă mișto, ștranduri publice cu verdeață și multe atracții pentru copii. Nu sunt idealistă, cu siguranță există și neajunsuri pe care nu le vezi în săptămâna de concediu, dar ce vreau să zic e că merită mers cu copii mici la Viena. Povestesc mai jos ce am făcut noi, poate vă dau idei. Și încă mai erau de făcut.

Prieteni

Fiecare cum îi are, sigur, nu sunt obiectiv turistic. Dar aşa mult ne-a priit să ne reîntâlnim cu Cristina şi Bogdan, să râdem şi să discutăm ca şi cum ne-am fi văzut ultima oară ieri, să le cunoaştem în sfârşit copiii, încât puteam să nu facem altceva la Viena şi tot aş fi fost mulţumită.

Bonus, m-am revăzut şi cu Noemi, prietena din perioada Erasmus, cu care mă aşteptam să depăn amintiri de pe meleaguri italiene, dar cu care de fapt ne-am hlizit și am povestit cel mai mult despre copii, familie şi viitor. Altă perioadă a vieţii.

De ce vă povestesc despre ei? Nu ca să vă trimit în vizită, clar, ci ca să va încurajez să mai abordați şi vacanţe în locuri unde aveţi prieteni, chiar dacă aţi mai fost. Sunt foarte ofertante sufleteşte.

Revenind la ce facem în Viena cu copiii…vedem animale, ne dăm în tiribombe şi încercăm multe locuri de joacă, clar! Și bem și niște vin.

Zoo. Nu e cel mai grozav pe care l-am văzut, dar e atracție mare pentru copii

E cea mai veche grădină zoologică din lume în funcţiune şi astăzi; a început ca şi menajerie regală în secolul XVIII. Se vede asta în arhitectura şi modul de dispunere al pavilioanelor şi chiar în faptul că unele ţarcuri din partea veche par cam mici. Sau aşa mi se pare mie. Varietatea animalelor e foarte bună, dar în sezon e aglomeraţie serioasă, ceea ce mai taie din elan. Am luat bilete online de pe telefon chiar la intrare, ca să depăşim o coadă considerabilă. Nu înţeleg de ce nu făceau şi alţii asta, având în vedere că era intrare separată pentru biletele luate online. Alocaţi cel puţin jumătate de zi grădinii, mai ales că are şi un super loc de joacă pe care e păcat să îl rateze piticii. Spoiler: are tuneluri.

Haus des Meeres. Acvariu și zoo pe verticală, cu bonus de super priveliște din vârf

Casa Mărilor nu e doar despre mări şi vieţuitoare marine, de fapt. E un bloc turn şi pe fiecare etaj sunt acvarii şi ecosisteme. Unele mititele, altele cât două etaje. De la peşti la lilieci, maimuţe şi varani. Liftul central e super solicitat, se aşteaptă ceva, aşa că recomand să dibuiţi liftul nou (e vis-a-vis de casele de bilete, in stânga), să urcaţi până sus şi de acolo să vizitaţi în coborâre. Merită mult şi panorama de pe terasa de la ultimul etaj, unde e şi restaurantul. Şi neaparat faceţi un popas la locul de joacă de lângă clădire.

Grădinile Palatului Schonbrunn. Să te țină picioarele cât e de alergat pe acolo după copii

Noi vizitasem deja palatul cu alte ocazii, aşa că doar am bănănăit prin grădini, ne-am ascuns printre boscheţii coafaţi cu grijă şi am băut o limonadă cât a dat o rafală de ploaie. Poţi cupla plimbarea prin grădini cu vizita la zoo dacă aveţi suficientă energie. Nu se plăteşte intrare decât la palat, grădinile sunt ca un parc public.

Schmetterlinghaus şi Burggarten. Fluturi tropicali în centrul Vienei

Burggarten e un parc micuţ şi cochet chiar în buricul târgului, lângă palatele Hofburg şi Albertina, unde poţi face o pauză în plimbările prin centru. În el e şi Casa Fluturilor, o seră cu plante tropicale în care fluturi coloraţi zboară în voie şi, dacă ai noroc, chiar te folosesc ca popas. Vera a fost încântată îi descopere şi să fie aşa aproape de ei. În apropiere e și Muzeul de Științe Naturale, dacă vă propuneți să îl vizitați.

La ștrand. În Dunăre nu intraseră, încă, bălăcitorii mici

Sunt mai multe ștranduri gestionate de municipalitate în Viena. Noi am fost la Gänsehäufel, pe insulă pe Alte Donau. Se poate face baie și în Dunăre și în piscine, au zonă specială pentru copii, e mult verde, se pot practica sporturi nautice, chiar merită câteva ore. La plecare o vedem epuizată pe Vera și o suim în căruciorul frățiorului, prea mic pentru ea, dar irelevant la ce somn îi e. Adoarme lemn. Mărinimoși, decidem să mergem vreo două stații de autobuz pe jos, să tragă un pui de somn copilul și tot mergem, până vedem autostrada și aproape ieșim din oraș. Well, nu era să stăm toată săptămâna doar în Viena.

Heuriger în vie. Bei vin și admiri peisajul, pe dealurile de lângă Viena

Asta chiar e ceva ce nu mai făcusem până acum la Viena, dar ziceți voi ce poate fi rău în a bea vin între vii, cu peisaj grozav și spațiu de zburdat pentru copii. Heuriger sunt taverne nepretențioase ale producătorilor locali, care servesc vin nou și ceva mâncare simplă, iar atmosfera e relaxată și veselă. Noi am fost cu prietenii la Mayer am Nussberg, dar sunt mai multe în zonă. Clientela e chiar de toate vârstele și am văzut de la cupluri iubărețe la petreceri de burlăcițe la părinți cu copii mici, ca noi, până la prieteni seniori care stăteau la un pahar de vorbă și unul se vin. Recomand să mergeți mai spre apus, când nu mai arde tare soarele și ies și pozele mai frumos.

Locuri de joacă. Obiectiv “turistic” de seamă

Știți cum e când călătorești cu copii mici. Îți dorești să ai și locuri de joacă prin preajmă ca să consume energia piticii și să mai balanseze alte activități de vizitare care nu suntchiar în top preferințe pentru ei. În Viena chiar nu e o problemă: sunt mai peste tot și foarte mișto, cu mult lemn și sfoară în detrimentul plasticului acolo unde se poate, cu o varietate excelentă de feluri în care se pot cățăra, agăța, atârna și târî copiii, pe multe niveluri de dificultate. Ne uitam cu Costel cu o oarecare invidie, gândindu-ne la barele de fier de la aveam pe lângă bloc când eram mici. Pe unele chestii ne-am fi suit și noi.

Prin centru

Prin centru, pe lângă muzee, e de plimbat pe străduțe, vizitat domul, făcut shopping, stat la cafele și restaurante. Includeți și o plimbare cu trăsura și o înghețată și s-ar putea să se entuziasmeze și copiii. Eu am primit două “permisii” de câteva ore fiecare, în care Costel și Buni au stat cu copiii, iar eu m-am bucurat de centru. O dată m-am întâlnit cu Noemi la o terasă cochetă, iar cealaltă dată chiar mi-am făcut de cap: shopping fără să fugăresc pe nimeni prin magazin, plimbat în ce ritm vreau, cocktail la un rooftop bar cu vedere la dom.

Prater. Magia tiribombelor

Parcul de distracții Prater e un mare bâlci, de fapt, deci extrem de atractiv pentru copii. Tiribombe, caruseluri, case ale groazei, montaigne-rousee-uri, roată, mașinuțe, ponei, vată pe băț, înghețată și toată familia zahărului, a zgomotului și agitației. Bebe nu e în target, iar Vera a avut o ofertă destul de limitată de vârsta și înălțimea ei, dar suficient de bogată cât să fie entuziasmată. Atât de entuziasmată încât să povestească multă vreme despre experiență și cum va intra ea în casele groazei când va împlini 12 ani. Cu copii mai mari, recomand să stabiliți un buget cu ei înainte de vizită, pe care să îl gestioneze. Se plătește în jur de 3-5 euro de persoană per distracție (există și mai scumpe de atât) și nu durează prea mult fiecare. Să nu ziceți că nu v-am spus.

Acum mulți ani, l-am convins pe Costel să ne dăm în turnul cu lanțuri. Acum zice că nu e fraier să mai accepte o dată, deci la înălțime am fost doar în roata mare.

Canalul Dunării. Pe lângă apă e mereu ceva de făcut

Dacă ești genul sportiv și în vacanță, poți să alergi de-a lungul Canalului Dunării, așa cum fac mulți localnici. Sau poți să ieși la una dintre cârciumile înșirate pe mal și să te plimbi pe acolo, așa ca noi. În funcție de unde stai sau te nimerești, oferta e bogată, inclusiv terase cu nisip pe jos. În plus, găsești și locuri de joacă sau alte atracții pentru copii, gen trambuline.

Cafea de specialitate. E păcat să nu bei cafea bună

Trendul cafelei de specialitate a luat mare amploare în ultimii ani, iar în zonele populare din orașele mari sigur nu trebuie să mergi mult ca să găsești o cafenea micuță, cu cafea de origine și lume mișto adunată în jur. Noi am avut o Caffè a Casa pe lângă cazare, unde ne-am înființat conștiincioși aproape în fiecare zi. În unele zile eu chiar la deschidere, plimbând juniorul matinal şi ţipăcios, să nu trezească şi surioara. Vera a devenit și ea mare amatoare de “ieșit la cafea” pentru că se lasă mai mereu și cu ceva prăjiturică bună.

Ce? Cum? Unde? Cât?

Restricţii. Ele sunt în continuă schimbare şi cel mai bine le verificaţi pe site-ul oficial de turism. Să fiţi, însă, atenţi că restricţiile pot varia în Viena sau într-o anumită regiune versus restul ţării (de exemplu să ceară test negativ pentru intrare la obiective turistice copiilor între 6 şi 12 ani). În general, am arătat peste tot certificatul de vaccinare, iar copiii sunt mici, nu a fost cazul de test în cazul lor.

Zborul. Am fost cu Ryan Air pentru că aveam un voucher rămas în urma anulării unor zboruri de anul trecut, dar oferta de low cost-uri și avioane de linie e foarte bogată pentru Viena, imposibil să nu găsiți ceva convenabil.

Cazarea. Doi părinți, doi pitici și o bunică au nevoie de spațiu de desfășurare, așa că noi am optat pentru un apartament prin Airbnb, aproape de centru și de prieteni. Am nimerit bine tare, atât din punct de vedere apartament, cât și din punct de vedere al zonei: bine conectată, cu o mulțime de restaurante și cafenele. Și ceva locuri de joacă, bineînțeles.

Prin oraș. Am optat să circulăm cu mijloacele de transport în comun și a fost ok, chiar dacă nu e tot timpul foarte ușor și cu copii și cărucior. Cred că parcarea ar fi fost mult mai complicată, să fi închiriat mașină. Biletele sunt un pic mai ieftine dacă le iei online, iar dacă nimerești să stai mare parte din săptămâna calendaristică, merită să iei bilet săptămânal (luni-duminică), 17 euro per persoană în iulie 2021. E un oraş mare, astfel că pentru unele destinaţii trebui să schimbi câteodată şi 2-3 mijloace de transport. Dacă vă hotărâţi să mergeţi o staţie – două pe jos, uitaţi-vă bine cât sunt de lungi şi pe unde o iau, să nu păţiţi ca noi să ajungeţi la iesirea din oraş spre autostradă; ce povesteam mai sus la plecarea de la ştrand.

De la și până la aeroport. Am optat pentru un transfer pre-comandat cu Atav, cu un van în care să încăpem cu toții, iar copiii să stea în scaune de mașină (aspect la care nu facem compromisuri). A fost 60 de euro / segment; ca să vă faceți idee, un Uber obișnuit ar fi fost în jur de 30 euro, dar n-am fi încăput decât cu copiii în brațe, ceea ce nu e nici legal și oricum nu facem. Cu trenul nu dădea mult mai ieftin, fiind trei adulți, dura mai mult și mai trebuia să și schimbăm.

De la și până la heuriger. La dus am luat metroul U4 până la capăt la Heiligenstadt, iar de acolo am mers cu un titicar ce circulă în sezon destul de rar, care ne-a zdruncinat bine până la vie. La întoarcere am coborât cam 20 de minute pe jos până la capătul tramvaiului D Nußberg, care duce spre centru.

Cum e cu Bunica și copiii în vacanță. Păi foarte de ajutor, cum să fie? Un partener de joacă în plus pentru pitici și încă o pereche de mâini care să spele, care, gătească, plimbe și să alinte sunt mare lucru. Sigur că mai apar divergențe de opinie când stai atâta timp împreună și clar nu e nici pentru ea același fel de vacanță pe care ar avea-o într-o capitală europeană în mod normal, dar o trecem la timp petrecut intensiv cu nepoții.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s