La început de primăvară hotărâm din scurt o ieșire de weekend cu Vera. Niște prieteni, cu copiii și ei, au rezervat deja la o pensiune. Dăm telefon și mai au camere, plecăm vineri după-amiază. Nu e chiar mult de mers până la Ferma Club.
-
-
Ferma Club. Pentru weekend cu copiii
-
Weekend pe două roți. Strategica
Joaca de-a călătoritul poate fi făcută în multe feluri, dar călare pe un motor cu două roți este printre preferatele mele. Așa că într-o zi frumoasă de toamnă, eu și Dragoș pregătim tot ce e …
-
În căutarea soarelui (2). Málaga iarna, cu bebe de 10 luni
Plecăm în sudul Spaniei. O lună întreagă. În ianuarie. Cu bebe de 10 luni. Nu pare chiar vacanța tipică, așa-i? Vrem doar mai mult soare și vreme prietenoasă, să stea cât mai mult la aer pitica și să evadăm, eu în special, dintre cei patru pereți de la Iancului.
-
În căutarea soarelui (1). Cu bebe de 10 luni în Sudul Spaniei, iarna
Să pleci iarna din România e o idee bună, nu? Când e frig și puțină lumină, când să îmbraci copilul pentru ieșit afară seamănă cu luptele grecești și când în sfârșit ieși transpirată și obosită și târâi căruțul prin zloată, iar după nici 10 minute bebe chirăie că vrea scoasă de acolo cu maximă urgență. Și uite așa înfofolită în pufoaică, cu bebe în brațe fâș-fâș stânga-dreapta cu pufoaica ei, mai târâi un pic căruțul prin mocirlă cu o singură mână și te gândești că o climă mai caldă ar fi mană cerească.
-
Piața de pește din Catania, Sicilia
Mie îmi plac piețele. Sunt colorate, zgomotoase, aglomerate, au viață și chiar simți acolo pulsul locului în care te afli. În orice oraș ajungem, dăm o fugă și până la piață, să vedem ce bunătăți sunt la ofertă. Piețele de pește nu fac excepție, doar că au un orar mai matinal și sunt mai puturoase. Ceea ce nu e de mirare; pește cu miros de levănțică n-am văzut încă.
-
Weekend de toamnă la Sinaia
În ultimii ani cam descalificasem Valea Prahovei ca destinație de weekend, pentru că nici Babele și Sfinxul, nici Peleșul, Urlătoarea sau pârtiile nu reușeau să compenseze perspectiva multor ore în coloană pe DN1. Apoi am realizat că pierdusem din vedere trenul.
-
Mici la Obor
De câte ori mă extaziez la vreo delicatesă locală luată de pe stradă, cum ar fi un cârnat pârpolit pe jumătate de butoi de tablă de către un nene tatuat și transpirat în Buenos Aires, sardine la grătar pe marginea drumului pe coasta portugheză sau vreo plăcințică întinsă și întoarsă de zeci de ori cu mâna de o adolescentă cu basma într-o insulă thailandeză, Costel îmi aruncă un ironic "Da' mici la Obor n-ai mânca!".
-
Locuri de vis (5). Prasonisi, Rodos
Fac eu ce fac și gândul mă duce tot la vreun loc cu mare turcoaz, nisip auriu, soare orbitor și, în cazul de față un vânt biciuitor, ideal pentru pasioinații de kite surfing sau wind surfing. Noi nu ne numărăm printre ei, dar parcă la Prasonisi, în sudul insulei Rodos, ne uităm cu jind la cum zboară pe și de pe valuri cu viteze amețitoare.
-
Locuri de vis (4): Oceanariul din Lisabona
Chiar cum intri în Oceanariu te ia în primire acvariul central. Cinci milioane de litri de apă sărată, două etaje. Gigantic și absolut spectaculos, te hipnotizează să te apropii de geam și să te lipești ca o ventuză de el, cu gura căscată și ochii fugind avid în toate direcțiile ...
-
Dor de Istanbul
Ne tot învârtim să organizăm un city break doar pentru noi doi. Am ales altă destinație până la urmă, dar tot cochetând ceva vreme cu ideea de a reveni la Istanbul, mi s-a făcut dor de el. A fost printre primele vacanțe în străinătate în care am mers împreună cu Costel și chiar dacă amintirile sunt destul de vagi acum, mai mult la nivel de sentiment, niște chestii au rămas cât se poate de clare și după 10 ani.
