De câte ori mă extaziez la vreo delicatesă locală luată de pe stradă, cum ar fi un cârnat pârpolit pe jumătate de butoi de tablă de către un nene tatuat și transpirat în Buenos Aires, sardine la grătar pe marginea drumului pe coasta portugheză sau vreo plăcințică întinsă și întoarsă de zeci de ori cu mâna de o adolescentă cu basma într-o insulă thailandeză, Costel îmi aruncă un ironic "Da' mici la Obor n-ai mânca!".
-
-
Mici la Obor
-
Locuri de vis (5). Prasonisi, Rodos
Fac eu ce fac și gândul mă duce tot la vreun loc cu mare turcoaz, nisip auriu, soare orbitor și, în cazul de față un vânt biciuitor, ideal pentru pasioinații de kite surfing sau wind surfing. Noi nu ne numărăm printre ei, dar parcă la Prasonisi, în sudul insulei Rodos, ne uităm cu jind la cum zboară pe și de pe valuri cu viteze amețitoare.
-
Locuri de vis (4): Oceanariul din Lisabona
Chiar cum intri în Oceanariu te ia în primire acvariul central. Cinci milioane de litri de apă sărată, două etaje. Gigantic și absolut spectaculos, te hipnotizează să te apropii de geam și să te lipești ca o ventuză de el, cu gura căscată și ochii fugind avid în toate direcțiile ...
-
Dor de Istanbul
Ne tot învârtim să organizăm un city break doar pentru noi doi. Am ales altă destinație până la urmă, dar tot cochetând ceva vreme cu ideea de a reveni la Istanbul, mi s-a făcut dor de el. A fost printre primele vacanțe în străinătate în care am mers împreună cu Costel și chiar dacă amintirile sunt destul de vagi acum, mai mult la nivel de sentiment, niște chestii au rămas cât se poate de clare și după 10 ani.
-
Halkidiki cu prieteni și prichindei, în septembrie
Noi avem zbor direct până la Thessaloniki, apoi închiriem mașină, ei pleacă la 3 dimineața și ne adunăm pe după-amiază la Sozopoli. Adică la țară. La țară cu mare și câțiva turiști, ce-i drept, dar tot la țară. Străduțe, căsuțe, biserică, doamne în vârstă cu sacoșă, care se uită insistent până dai kalimera.
-
Locuri de vis (2). Le Saline di Marsala, Sicilia
Așa că atunci când Aurelio și Bina, prietenii care mă găzduiesc, îmi propun să vizităm salinele, dar musai la apus, nici măcar nu pun întrebări. La ce e necesar apusul, că tot coborâm în mină, mă gândesc. În fine, o fi ceva cu ora închiderii și trec mai departe.
-
Sardinia în noiembrie, cu bebe de 7 luni
Bebe nu mi-a scăzut apetitul de plimbări. Dimpotrivă, parcă și mai tare mi se face dor de ducă de când viața mea se desfășoară mai mult în cartier, după o rutină joacă-nani-papa-caca stabilită de comun acord cu noua șefă. În plus, am învidiat întotdeauna oamenii care trăiesc la Mediterană pentru clima mai blândă din timpul iernii și pentru faptul că văd mult mai des ca noi soarele la față. Așa că în noiembrie 2017 plecăm în trei în Sardinia.
-
Locuri de vis (1). Cabo Sardão
Până apuc să povestesc cap-coadă despre multele noastre plimbări, împărtășesc cu voi locuri punctuale care m-au impresionat. Prin frumusețe, energie, poveste sau prin orice, pe pozitiv să fie. Încep seria cu Cabo Sardão, un loc decupat din clieșul cu "îți taie respirația".
-
Prima călătorie cu bebe. Creta, partea de vest
Când Vera are două sau trei luni, am mare nevoie de o luminiță de încurajare nu la capătul, ci undeva pe parcursul tunelului. Hotărâm deci să ne organizăm pentru o plecare în septembrie; s-o mai liniști copilul până atunci și am și eu la ce tânji. Astfel că la cinci luni abia împlinite ale Verei, plecăm spre Creta.
-
Mommy goes to Untold
Mă bate de ceva vreme gândul să fug trei zile de acasă. Vreau ceva cu mai mult fun, să nu fiu singură cuc, să am multe opțiuni de entertainment și lucruri de văzut și făcut, să mă pot și odihni, să fie cu avion, nu cu mașina. I want it all, cum s-ar zice. Numai bine că e Untold în câteva săptămâni, merg și prieteni și colegi acolo, se potrivește la fix.
