Dacă în februarie am avut concediul „doar pentru părinți” și am bănănăit prin Sri Lanka cu doi rucsaci nu foarte voinici, acum e momentul vacanței de lopățit, bălăcit și distrat alături de pitică. O insulă grecească merge numai bine pentru așa ceva: relativ aproape, plaje multe și frumoase, mâncare bună. Citim diverse review-uri și alegem Zakynthos. Ajungem târziu, după ce avionul are întârziere, luăm mașinuța închiriată și pornim spre cazare. E beznă și nu vedem nimic, doar ce luminează farurile în trecere. Chiar și așa, străduțele șerpuitoare, din ce în ce mai înguste și măslinii fantomatici din apropierea vilei sunt un spectacol. Ne întâlnim cu George, gazda, extrem de primitor și dornic să împărtășească informații utile, noi mai degrabă dornici să adormim copilul care țopăie deja a hiperstimulare.

Dimineață n-avem de niciunele, așa că Vera primește o banană și plecăm în căutarea unui mic dejun, în ideea că apoi ne suim iar în mașină și mergem către o plajă frumoasă. Cea din apropiere, adică Koukla, nu e cine știe ce. Doar că pitica a și zărit apa și până să vină măcar cafeaua, rochia și pălăria ei, cât și teneșii lui Costel sunt deja fleașcă. Când plonjează copilul, nu mai stai să te descalți, clar. Așa că mâncăm, dar nu ne mai deplasăm în altă parte, ci pleoscăim vreo oră jumătate in apa puțin adâncă, cu atâta entuziasm încât mi-e că se va lăsa cu plânsete la plecare. Subestimez, însă, puterea unei caise coapte ca remediu pentru așa despărțire. Somn de trei ore la prânz, să recupereze noaptea mai scurtă și pornim către o nouă combinație de tavernă și plajă.

Keri. E o fâșie lungă de plajă într-un golf, cu multe pietre, câțiva copaci și șezlonguri, dar și multe bărci. Nu suntem impresionați nici de ea, nici de tavernă. E, însă, plăcut la apus, marea perfect lină și pitica la fel de încântată ca dimineață de apă, cât mai multă apă. Tot de aici pleacă bărci către Turtle Island și către o serie de peșteri care din poze arată bine; noi nu știm, încă, dacă ne-am putea baza pe răbdarea Verei în barcă și nu riscăm.

O nouă zi, o nouă plajă, așa că duminică ajungem la Kalamaki. Lungă, lată, cu nisip fin și intrare lină în apă, deci bună pentru copii; doar niște pini îi mai lipsesc. E aproape de aeroport, așă că vedem de aproape și toate avioanele care aterizează. Pe cele care decolează doar le auzim. Se pare că și țestoasele caretta-caretta o preferă pentru depunerea ouălelor. Poți avea, cică, norocul să le vezi mai în larg, sau cel puțin așa se promovează nenea care închiriază hidrobiciclete. Aparent funcționează coabitarea om-țestoasă, dar probabil că nu deplin: șezlongurile sunt așezate doar aproape de apă, iar în partea din spate a plajei, unde sunt și marcate cuiburile, nu ai voie să mergi (chiar n-am văzut oameni pe acolo). La fel, nu poți rămâne mai târziu de ora 19:00, pentru a lăsa plaja mămicilor-țestoasă. Noi stăm niște ore, suficient cât să ni se încrețească pielea de la atâta bălăceală și Vera să pice de somn la două minute de la suitul în mașină.

Seara o petrecem în Zante, singurul oraș de pe insulă: port, biserici, zonă pietonală în centru, taverne, evident mai aglomerat și mai murdărel decât la noi la cazare, adică mai la țară. Mâncăm pește bun la o tavernă de lângă un mic loc de joacă prea aglomerat.

Luni ne aventurăm pe o plajă mai depărtată, Gerakas, care face parte dintr-o rezervație naturală din sudul peninsulei Vasilikos. Sunt mult plaje pe care vin țestoase să depună ouă, dar aici sunt cele mai multe cuiburi, tot marcate și zona împrejmuită. Plaja e într-un golf destul de larg, cu mal înalt și fotogenic, are și ceva pietre dar nu sunt deranjante. Valurile sunt un pic mai mari și Vera strâmbă din nas, dar încet încet se împrietenește și cu ele. Piruetele și ‘bombele’ cu tati rămân însă baza distracției în apă. Vizităm și un centru de salvare și ajutor pentru țestoase, Zakynthos Sea Turtle Rescue, dar vedem doar niște pești pe acolo. Din fericire nicio țestoasă nu are nevoie momentan de îngrijiri și ‘spitalizare’.

Spre seară mai avem chef de o baie și pornim către Marathias. Lăsăm mașina undeva sus și coborâm spre plajă printre pomi fructiferi și cocoși cântători, pe un drumeag de pământ și pietre. Ajungem într-un golf îngust cu mulți bolovani, mărginit de pereți înalți și albi. Ca să ajungem la plaja mare, mergem câțiva metri prin apă, pe după stânci. Ar fi fost bune încălțări speciale, căci această plajă are doar pietre. Nu pietricele, ci bolovănași în toată regula, șlefuiți de apă, e drept, dar neprietenoși oricum cu picioarele. Foarte distractivi, în schimb, de aruncat în apă și ridicat turnulețe. Aici vine umbra repede, așa că dacă vreți soare, recomand să veniți de dimineață sau oricum nu aproape de apus cum am ajuns noi.

La plaja Dafni ajungem marți, după o coborâre abruptă și întortocheată cu mașina. Găsim umbră naturală din belșug și un restaurant excelent pentru mâncat pește, așa că ne place mult. La intrarea în apă sunt pietre, dar odată trecut de ele începe nisipul și nici nu se adâncește brusc, așa că se pot bălăci și piticii. Și aici își fac țestoasele cuiburi (sunt marcate cu suporturi de lemn) și, fiind sezon de depus ouă, nu poți rămâne după asfințit. Nici nu intenționam, pentru că nu avem nicio șansă să o adormim pe Vera pe plajă și deja după prânz nu o mai țin bateriile.

Ne suim în mașină și cât doarme copilul, traversăm toată insula pe lungime, până în nord. Parte din drum e zonă de coastă care urcă și coboară în continuu, se incolăcește și se desface și ne arată priveliști spectaculoase. Ajungem la Askos Stone Park, pentru că nu e vacanță dacă nu vedem și niște animăluțe. E un parc-zoo cu floră și faună locală, în care majoritatea animalelor umblă libere. Cea mai mare atracție e să le dai, însă, de mâncare: eu și Vera suntem încântate de căprioarele și cerbii care te înconjoară când apari cu crengile frunzoase de măslin, iar Costel se distrează cel mai mult hrănind ratonii. Nu intrați cu căruț aici, nu e deloc practic.

Pentru că drumul de întoarcere e destul de lung pentru o pitică cu răbdare limitată, mai facem o oprire la plajă pe la mijloc, ne bălăcim, vedem apusul și servim un gyros chiar la marginea mării, nici nu mai știu pe ce plajă. Ajungem pe întuneric deplin la cazare.

După așa o zi, miercuri rămânem în zonă, la plaja din apropiere, iar seara ieșim cu gazda noastră și soția lui, doi greci simpatici și foarte deschiși. Ne duc, după spusele lor, în singurul local decent din Laganas. Stațiunea asta mare e un adevărat party town, un Costinești mai wild, în care scopul e clar: vii singur sau cu gașca, bei, dansezi, te distrezi cât poți. E evident că nu suntem nici în targetul de vârstă, nici în cel al activităților.

Mai încercăm o plajă, Mavratzi, și ea cu nisip fin și intrare lină în apă. La beach bar bubuie raggaetonul de nu ne auzim bine gândurile, dar Vera țopăie veselă prin terasă, așa că îl acceptăm ca atare și alegem să ne concentrăm pe plajă și pe aleea grozavă cu leandri pe care o parcurgi de la parcare.

Pentru un prânz târziu cu vedere spectaculoasă trecem de pe partea vestică a insulei pe cea estică, la Keri Lighthouse, un restaurant în clădirea vechiului far. Clar că aici plătești mai mult panorama decât mâncarea, dar kleftiko tot e bun. Au și niște aviare cu diverse păsări și mai multe locuri de explorat, așa că și cei mici, neimpresionați de priveliște, au ce să facă. Un pic mai sus, unde se termină drumul, e cică cel mai frumos loc de privit apusul de pe insulă. Probabil; e lungă ziua în iunie și nu stăm suficient de mult.

Ultima zi ne permite să mergem iar la plajă, să facem relaxați bagaje și să mergem la resturant, pentru că avionul e abia la 22:00. Ajungem obosiți, dar pitica rezistă nesperat de bine, așa că declarăm și această călătorie un succes.

Ce? Cum? Unde? Cât?

Zborul. Știu că unii fac drumul până în Zakynthos cu mașina, dar pentru noi chiar nu e o opțiune. Așa că am cumparat doar biletele de zbor charter de la o agenție de turism: 660 euro cele trei bilete (peste 2 ani, copiii plătesc la fel ca adulții). Sigur, mai adăugam un pic și luam o vacanță cu totul, dar în general evităm hotelurile și resorturile.

Cazarea. Am ales un apartament pe Airbnb, în Agio Sostis, în partea de sud a insulei. Fix ce ne trebuia: dormitor, living-bucătarie deschise, terasă mare, grădină superbă în jur. Plus o gazdă extrem de sufletistă și dornică să ne simțim excelent. Aș zice că e totuși important să ai mașină dacă stai aici, altfel ești cam izolat la țară. O țară cu mare și terase, dar tot merită să vezi insula.

Mașina. Am ales Euroalfa, companie locală, afacere de familie din ce am înțeles și am primit un Fiat Panda aproape nou, cu care am circulat în fiecare zi. 234 euro pentru 7 zile, cu doi șoferi prinși în contract, asigurare completă și scaun de copil, zero depozit. Chiar decent, zic eu. Dacă îi alegeți și vreți să plătiți cu cardul, să știți ca nu vin cu POS-ul, ci iți iau datele pe un formular pe care tu semnezi acordul cu tranzacția. Arhaic, dar n-au fost probleme.

Cumpărăturile. Mini-marketuri sunt peste tot, iar aproape de aeroport și de oraș sunt și hipermarketuri. Noi am fost la Lidl, pentru că de acolo îi luăm scutecele prințesei și ne-am aprovizionat și cu alte chestii.

Plajele. Am cam fost în fiecare zi pe altă plajă, dar ele sunt multe, evident. Dafni, Gerakas și Marathias mi-au plăcut cel mai tare din ce am ajuns. Fix la cea mai cunoscută, cea cu epava, trademark-ul insulei de fapt, n-am ajuns. Din motiv de luat barcă, subiect încă de dubii în context de mers cu toddlerița. La fel, n-am fost nici la altele mai renumite, cum ar fi Xigia (cu ape sulfuroase, bune pentru piele) sau Makros Gialos. Aici din motiv de distanță și pietre.

Mâncarea. N-am avut chiar luxul să ne plimbăm prin insulă după cele mai bune restaurante, așa cum am fi făcut cu siguranță fără copil. Am mâncat mai mult „de proximitate” cu plaja pe care eram. Decent de obicei, dar cam neimpresionant. Față de alte insule grecești în care am fost, aici n-am primit niciun aperitiv din partea casei, nicio măslină de bunăvoință, deci în general mi s-a părut mai sărăcuța situația. Ne-a plăcut mult, însă, restaurantul complexului de pe plaja Dafni: ciobă de pește, pește la grătar cu legume și chifteluțe de dovlecei excelente. Pentru Vera am detaliat într-un articol cum facem cu mâncarea în vacanțe; diferența acum, la doi ani și trei luni, e că mai mănâncă câte ceva și la restuarant, astfel că gătim mai puțin. Niște paste simple (cu unt, oregano și brânză, cu lapte etc) și salate tot am făcut pe la cazare, plus micul dejun.

Despre vacanțe cu copilul în Grecia, te-ar putea interesa și articolele despre Skiathos, Creta sau Halkidiki.

Sper că ți-a plăcut și îți e de folos acest articol. Mi-ar plăcea să ținem legătura și cel mai ușor este pe email: abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal cu inspirație pentru călătorii, activități și nu numai. Introduci doar prenumele și adresa de email și gata, e simplu. Te aștept!