Vreau să zic, de fapt, prima călătorie cu bebe în afara țării, dar titlurile prea lungi strică ikebana site-ului. Acum nu mai e nicio chestie așa deosebită să pleci cu piticul peste hotare; nu e zbor pe care să-l iau și să nu fie câțiva bebei sau toddleri în el, nu mai zic de copii mai mari. Prima dată e totuși un milestone emoțional și organizatoric pentru fiecare familie, mai ales dacă e primul copil. Odată depășit, deschide însă o lume nouă, care se va dovedi destul de epuizantă și pe alocuri chiar enervantă, dar foarte frumoasă.

Când Vera are două sau trei luni, doarme doar pe noi și doar în mișcare, plus că plânge încă tare tare mult, am mare nevoie de o luminiță de încurajare nu la capătul, ci undeva pe parcursul tunelului. Hotărâm deci să ne organizăm pentru o plecare în septembrie; s-o mai liniști copilul până atunci și am și eu la ce tânji.

Astfel că la cinci luni abia împlinite ale Verei, plecăm spre Creta. Avem zbor la șapte dimineața, plecăm spre aeroport direct după masa ei de noapte. E surprinzător de liniștită în mașină, dar nici gând să își continuie somnul. La aeroport are capul radar în toate direcțiile, să nu-i scape nimic din atâta noutate, apoi ațipește 20 de minute în marsupiu; mâncăm și noi un sandviș în timpul ăsta. E util să ții bebe cu pălăriuță și la interior, scuturi mai ușor frimiturile de pe cap. Mai nasol cu sosurile.

Într-un final ne suim în avion și aflăm că vom mai sta pe pistă pentru că nu s-au înțeles cu prioritățile pe acolo. Vera e deja obosită, nu ne putem ridica de pe scaun, plânge cu patos câteva minute și noi ne gândim că tot drumul va fi coșmar. Nicidecum. Cum se pune avionul în mișcare adoarme și tot zborul mai stă la sân, mai dormitează, e liniște și pace. În aeroport la Chania e fresh, zâmbește știrb la doamna de la închirieri mașini. Ea ne spune că în Grecia nu poți face găuri în urechi copiilor până la doi ani și că ea i-ar fi făcut fiicei ei mai devreme, să nu mai zică lumea că e băiat.

Luăm mașina și scoica pentru Vera. Nu știu care e treaba cu legislația în Grecia, dar scoicile și scaunele auto pe care le-am închiriat odată cu mașinile pe acolo au fost mereu mai înclinate decât cele de pe la noi. Mai comod pentru bebe, sper că și safe, din fericire n-a fost cazul să aflăm.

Avem de traversat insula în jos spre Paleochora, unde avem cazare trei nopți și așa aflăm din prima zi că interiorul Cretei e absolut grozav. Dealuri cu măslini, pământ roșiatic, munți cu formațiuni calcaroase, sate care se agață de versant, drum șerpuitor care trezește șoferul și adoarme copilul. Ne oprim la jumătate să mâncăm și noi și Vera. Restaurantul e pe moțul dealului, ne îndoapă cu aperitive și prăjituri din partea casei, e răcoare și ventilat pe terasă, priveliștea e făcută pentru cărți poștale și întâlnim un alt cuplu de români plimbăreți, cu pitica lor. Ce mai, vacanța începe bine.

La Paleochora avem noroc, că de documentat nu ne-am documentat. La 5 minute peste stradă e plajă cu umbră naturala, dar momentan ne plimbăm cu picioarele prin apă la  asfințit și Vera vede prima dată marea. Iar mie îmi vine să plâng de bucurie că, uite, un bebe nu e sfârșitul vieții mele călătoare. E doar începutul unei alte vieți călătoare.

Zilele la plajă se scurg leneș, în calupuri de joacă la umbră sau pe plajă, somn 20 de minute în căruț sub copaci, alăptat și de la capăt. Apa e cam rece, dar avem un soi de piscinuță gonflabilă numai bună de bălăcit pitica. Mai amuzant să o umpli, dar suntem inventiti și bolul de salată de la cazare e folosit cu succes. Încercăm și câte un resturant și cum-necum iar ajung să mămânc în picioare bâțâindu-mă, cu Vera dormind în marsupiu. Țineți minte sfatul cu pălăriuța pusă pe cap și la umbră; să cureți sardine din păr de bebe nu te face să te simți chiar ca super-mom. Ne plimbăm o după-amiază și prin orășel, se termină repede și mâncăm înghețată. O alăptez pe Vera la o cafenea, spre chicoteala unui grupuleț de pre-adolescenți greci. N-o fi primul sân pe care îl (semi)văd, dar posibil printre primii oarecum de aproape, așa că zâmbim îndulgent. Vorba lui Costel, cresc ei și vor înțelege că trebuie să îi vezi măcar pe amândoi odată ca să începi să te gândești la alte chestii. Nu mai zic de context.

Vila în care stăm are și tavernă. Bună decizie. Luăm cina pe terasă la noi cât o alăptez pe Vera de seară, sau la masă la tavernă ca oamenii după ce adoarme, cu baby-phone-ul pe masă. Peretele comun cu bucătăria vine la pachet cu cam mult zgomot, dar oboseala de peste zi o răpune și pitica doarme chiar și așa.

Cum eu și statul în același loc nu suntem în relații amiabile, următoarele patru nopți le dormim la Kissamos, tot în vestul insulei, dar pe coasta de nord. Așa am decis de acasă, la fața locului n-aș mai fi ales la fel. Comparativ cu Paleochora, stațiunea e meaah, mediocră în cel mai bun caz. E aproape de una dintre cele mai frumoase plaje din Creta, Balos și cred că așa am gândit-o la momentul respectiv, doar că planul de acasă e una și o oră de drum hurducăit de pământ e alta. Așa că la Balos nu mergem, mai ales că în poze pe net nu văd copaci, principala atracție pe orice plajă de când o avem pe Vera.

Mergem în schimb la Elafonissi, celebra plajă cu nisip roz. Între noi fie vorba, ori e lumina câș, ori nu am eu subtilitatea necesară, dar rozul nu-l văd (Costel cică îl vede vag). E uriașă și cu apă cristalină foarte puțin adâncă, bonus o peninsulă de explorat la pas, dacă nu ai bebe de cinci luni după tine și ți-e frică că o bate prea tare soarele în cap. La cât e de mare, pe atât de repede se umple. Vin autocar după autocar, debarcă deciși în grupuri cu copii, bunici și căței și încep operațiunea de cucerire cu implantarea umbreluțelor și întinderea prosoapelor până fix pe al tău, apoi scot caserolele cu prăjeli de acasă. Nu puteam să mă aștept că o plajă mare hiper-cunoscută va rămâne neînțesată, doar puteam să sper. În apă e puțin mai bine, Verei îi place să fie făcută avion pe deasupra, cu valuri la piciorușe; ne pozăm și hăhăim. Plecăm destul de repede de acolo. Nu înainte să oprim la cârciumioara de pe drum în vârful dealului. Priveliștea spre plajă e spectacol, merită cele două Coca-Cola. Iar drumul e o bijuterie. Pe lângă cele o mie de serpentine care o adorm până și pe bebelina noastră ne-prietenă cu mașina, drumul străpunge munții, taie canioane, trece printr-un tunel, vegetația mediteraniană se agață de pereții arizi, lumea se oprește să facă poze. Nu și noi, să nu cumva să se trezească monstrulețul.

Mergem și până la Falassarna, o altă plajă mare și cunoscută, dar ne oprim în barul de dinainte de plajă. Nici aici nu sunt copaci, așa că bem niște bere și cico, Vera se distrează cu sticlele, apoi în mod surprinzător adoarme pe Costel nap-ul regulamentar de 20 de minute. Ne întoarcem și găsim chiar în Kissamos o bucățică de plajă umbrită, nu foarte aglomerată și cu cârciumă cu mâncare decentă. E partea cea mai din stânga a plajei Mavros Molos și pare că aparține de un hotel, iar lumea se oprește până în ea. Sunt și șezlonguri și hamace, aici ne petrecem restul de două zile, cu aceeași rutină joacă – nani – papa de care ziceam. Avem companioni de petec de plajă o familie cu trei copii, el grec, ea austriacă, simpatici și cu chef de vorbă. Nu știu ce gene are femeia, dar după trei copii în patru ani, ultimul de câteva luni, are abdomenul plat și fața de adolescentă fără coșuri. Strâng mai bine pareo peste burtă; poate ei nu-i place ciocolata.

Seara ne mai plimbăm pe faleză sau pe străduțe și mâncăm gyros sau alte fast food-uri luate la pachet. Aici nu mai avem tavernă aproape și nu ne vine să luăm mâncare de la un restaurant șmecher și să o mâncăm la caserolă în bucătăria mini-apartamentului.

Drumul de întoarcere e fără probleme. Vera nu mai doarme în avion, dar scenetele lui Costel, măsuța mobilă și centura se dovedesc suficient de distractive cât să treacă bine zborul. Concediu gata, unde mai mergem cu bebe?

Ce? Cum? Unde? Cât?

Insula. E de fapt un ditamai insuloiul și noi am stat doar în partea de vest, unde oricum e mai îngustă și mai ușor de trecut din nord în sud. Dacă eram fără Vera, am fi închiriat o mașină și am fi dormit în fiecare seară în altă parte, acolo unde ne purta ziua. Așa aș vedea eu relația cu insula asta. Și nu merită stat doar la plajă, pentru că și interiorul e foarte mișto: ai mare și munte la o oră de condus distanță. How cool is that!

Până la aeroport. Am mers cu mașina noastră și am lăsat-o în parcarea pe termen lung a aeroportului. Nu sunt de acord cu mersul cu bebe fără scaun de mașină, astfel că am evitat taxi sau ceva similar. Parcarea a costat 160 lei pentru o săptămână. Prețul e progresiv: primele două zile câte 40 lei / zi, următoarele două parcă 20 lei /zi, ulterior 10 lei / zi etc.

Zborul. Am cumpărat biletul de charter de la Christian Tour și am plătit 220 euro / bilet de adult, bebe gratis. Doar avion, fără cazare. Sunt puține agenții care vând doar zborul charter, dar se mai găsesc. Nu mai cumpărasem de foarte mulți ani ceva serviciu turistic prin agenție și mi-am amintit că faci contract, multă corespondență back and forth; complicat pentru cineva obișnuit să plătească biletul online și gata. Dar na, ei au aceleași proceduri fie că iei niște bilete, fie un produs mai complex și scump.

Cazarea. La Paleochora am stat la Grameno Apartments, o vilă cu studiouri și tavernă proprie cu terasă generoasă, peste șosea de plajă. Am avut și pătuț de bebe de la ei, chicinetă utilată cu de toate, mini-terasă. Mi-a plăcut locul, altă dată aș lua însă apartament cu o cameră, să nu orbecăim seara pe întuneric pentru că doarme Vera. Să nu mai zic că parcarea era sub smochini în rod! Cârcotașii ar fi văzut petele de pe mașină, eu m-am îndopat cu smochine galbene, verzi și mov.

La Kissamos am stat la Ammos Secreto, o vilă superbă, construită acum mai bine de 100 de ani și întreținută tare frumos. Am închiriat tot un studio, dar ne-au upgradat ei la apartament cu o cameră și tare bine ne-a prins. Am folosit din plin facilitățile, înclusiv mașina de spălat. Repet, însă, stațiunea nu e cine știe ce, dar e un punct bun de explorare a părții de vest a insulei.

Mașina. Am închiriat de la Sixt direct de la aeroport și am plătit vreo 400 de euro pe opt zile, cu tot cu asigurare full. Ca peste tot în Grecia, dacă închiriezi de la firme locale mai mici, pe care le găsești prin stațiuni, ajunge mai ieftin. Noi am vrut însă de la aeroport și, fiind prima dată cu bebe, am zis să luăm de la o firmă mare. N-am văzut, însă, cine știe ce diferență.

Din călătoria aceasta și din cele scurte prin România de până atunci, am învățat și câteva lucruri care fac viața mai ușoară în plimbări cu bebe. 

Sper că ți-a plăcut acest articol. Mi-ar plăcea să ținem legătura și cel mai ușor e pe email. Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal cu inspirație pentru călătorii și informații folositoare!