Înainte de călătoria aceasta m-am documentant destul de mult. Pentru că am plecat pe cont propriu, fară agenție sau intermediar, așa cum alegem să facem de cele mai multe ori. Și pentru că îmi doream să ne setăm realist așteptările și să ne descurcăm cât mai eficient și fără supărări de turist naiv sau cu nasul pe sus. Vă împărtășesc ce am aflat, validat și îmbogățit la fața locului, să le aveți într-o singură sursă. Dați un cico dacă vă ajută să vă planificați și voi călătoria în Sri Lanka. Povestesc cât de curând și cum ne-a fost pe acolo, aici e doar logistica.

Nu știu dacă ați observat, dar periodic sunt niște „valuri” de popularitate pentru o destinație sau alta, dictate poate și de modă, dar mai ales, zic eu, de ieftinirea biletelor de avion și oferta agențiilor de turism. Acum 4-5 ani era o nebunie totală cu Thailanda. Prieteni, colegi, cunoscuți, toți păreau să meargă acolo. La fel mi-a părut iarna aceasta cu Sri Lanka: feed-urile de social media mi s-au umplut cu poze de la bloggeri, influenceri, dar și de la ceva colegi și parteneri. Sigur că sunt departe de a putea zice că toată lumea merge acum în Sri Lanka, dar de la liniște aproape totală pe subiect, se simte acum o efervescență în jurul destinației.

Sri Lanka e pe wishlist-ul meu de ceva vreme, dar între timp s-a întâmplat Vera și vreo trei ani am călătorit mai mult prin Europa. Se adunase, deci, un dor de ducă mai de depărtări, Costel susține ideea după puțin șantaj emoțional, Buni se bucură să petreacă mai mult timp cu nepoata, așa că tocmai ne-am întors din fostul Ceylon.

Fiind prima plecare mai de durată fără Vera, nu ne-a lăsat inima să o facem chiar cât de lungă ar fi meritat destinația, dar am valorificat cele 8 zile pe insulă + 2 de zboruri chiar frumos, zic eu cu modestia celei care a făcut planurile. Nu ne-am plimbat pe toată insula pentru că nu ne-am dorit să stăm doar în mașină sau vreun alt mijloc de transport, iar unele obiective n-au prins selecția finală deși le aveam puse cu pinișori pe hartă și sunt convinsă că merită experimentate. Trebuie spus că Sri Lanka are de toate: plaje cât cuprinde (deh, e insulă), munte, junglă, dealuri cu plantații de ceai, o istorie veche și bogată și ca atare multe situri arheologice importante și bine păstrate, parcuri naționale, orașe aglomerate, zone care încă iși revin după lungul război civil încheiat în 2009.

Traseul

Traseul de mai jos e, deci, o alegere cât se poate de subiectivă, în care am prioritizat natura versus siturile arheologice (cred că suntem singurii călători în Sri Lanka care n-au fost la Sigiriya, fost capitală construită pe o stâncă în mijlocul câmpiei). Dar poate vă inspiră!

L-am construit de acasă pentru că timpul era scurt și n-am vrut să pierdem vremea pe acolo cu analizat opțiuni – de obicei ne mai lăsăm și în voia inspirației de moment. Și e cam așa:

Ziua 1. Plecăm din România. Zburăm cu Qatar Air și avem escală, deci, la Doha. Două zboruri a câte în jur de 5 ore fiecare.

Ziua 2. Aterizăm în Sri Lanka la 3 dimineața pe Aeroportul Internațional Bandaranaike și plecăm direct către Unawatuna, în sud, la plajă. Avem aranjat transfer cu mașină cu șofer, durează cam două ore jumătate.

Ziua 3. Ne mutăm la Mirissa, tot la plajă, 30 de km mai încolo pe aceeași coastă. Folosim Uber.

Ziua 4 e o zi foarte plină. Plecăm dimineață de la Mirissa cu mașină cu șofer, ajungem la Parcul Național Udawalawe unde facem safari (și vedem mulți elefanți), apoi suntem transferați la Ella, în ținutul ceaiului.

Ziua 5. Trekking în împrejurimile foarte pitorești ale Ellei.

Ziua 6. Cu trenul până la Nanuoya (cam 3 ore) apoi cu autobuzul (20 de minute) până la Nuwara Eliya, numit și Little Britain.

Ziua 7. Cu trenul până la Kandy, al doilea cel mai mare oraș din Sri Lanka (4 ore și ceva). Ella – Nanuoya – Kandy e considerată călătoria cu trenul cu una dintre cele mai pitorești priveliști din lume.

Ziua 8. Kandy și împrejurimi cu tuk-tuk-ul.

Ziua 9. Plecăm la Negombo, la mare, pe coasta de vest, aproape de aeroport. Folosim Pick Me, un fel de Uber local și durează 3 ore și ceva pentru 110 km. Vă imaginați traficul?

Ziua 10. Plecăm dimineața spre România, unde ajungem pe la 8 seara.

Ora

Diferența de fus orar față de România este de +3h30′, deci în 1-2 zile te acomodezi destul de ușor.

Limba

Oficiale sunt sinhala și tamil (majoritatea o vorbește pe prima) și scriu cu cocomârle diferite în fiecare dintre ele. În afară de un amărât de mulțumesc în sinhala, n-am învățat altceva, dar toți sri lankezii care vin în contact cu turiștii vorbesc engleză de la foarte de bază până la foarte ok (e și o treabă istorică și de educație, fiind colonie britanică un timp destul de îndelungat). Iar toate semnele, pancartele, meniurile etc sunt și în engleză. Deci nu există să nu te înțelegi deloc.

Religia

Majoritatea populației e budistă, dar există și hinduși, creștini și musulmani. Temple sunt destule, dar parcă nu mi s-au părut la fel de multe și dese ca în Thailanda, de exemplu și nici la fel de opulent ornate.

Viza

E mai de grabă o taxă de intrare în țară și se poate obține fie online în avans, fie direct în aeroport. Noi am luat online: costă 70 USD / persoană și se obține de pe o zi pe alta. Intrați pe site-ul oficial, pe care îl recomandă și MAE; mai există și alte site-uri, dar sunt intermediari probabil. Primești un număr de confirmare cu care mergi la Biroul de Imigrări din aeroport și acolo se aplică viza pe pașaport. E simplu și merge repede.

 

Transportul pe insulă

Mașina

Din ce am văzut, explorarea insulei cu mașină cu șofer pe întreaga durată a călătoriei e o metodă mai populară aici decât prin alte părți. Sunt două motive: 1) e destul de accesibil ca preț și evident cu mai puține bătăi de cap și 2) ca și cum n-ar fi de ajuns că se conduce pe stânga, îți trebuie și permis de conducere de Sri Lanka, nu e ok doar cel național/internațional. E de fapt o formalitate birocratică, dar care se face în capitala Colombo și deci pierzi o zi pe acolo, sau chiar două dacă ajungi duminică ca noi. Dacă am fi stat vreo 3 săptămâni, probabil că mergeam să iși facă Costel permis local, ca să putem închiria scuter sau tuk tuk acolo unde merita, de exemplu la Nuwara Eliya sau la Ella. Văzând nebunia de trafic, nu ne-am fi băgat probabil la închiriat mașină. Mașină cu șofer închiriezi fie de la o agenție locală (sunt multe, le găsești cu o simplă căutare pe net și alegi una cu review-uri bune pe Tripadvisor, de exemplu) sau direct acolo: toate hotelurile sau pensiunile lucrează cu cineva și îți pot face o recomandare. Și la aeroport există două standuri non stop de la care poți contracta transferuri, măcar prima parte, până te dumirești ce și cum.

Trenul

E foarte ieftin: costă echivalentul a 4 lei/ persoană pentru o călătorie de 3 ore la clasa a doua fără locuri rezervate sau echivalentul a 12 lei pentru clasa a doua cu locuri rezervate. Și e chiar decent ca și curățenie și condiții. Trebuie să existe însă și un dezavantaj: locurile rezervate sunt puține (câte un vagon sau două clasa a doua, respectiv unul clasa întâi pe tren, din ce am înțeles eu), se pot cumpăra cu 30 de zile înainte de data călătoriei, dar doar în persoană. Online-ul n-a ajuns încă la trenuri în Sri Lanka. Deci pe rutele foarte populare, cum sunt cele din Ținutul Ceaiului, biletele cu locuri rezervate se termină rapid. Biletele fără loc sunt clasa a doua și a treia, se cumpără doar cu 30 de minute înainte de plecarea trenului și se vând fără limită. Este, deci, la noroc: poți să prinzi loc ca noi între Ella și Nanuoya, iar trenul să fie chiar aerisit, sau poți să stai în picioare într-un maxim de îngrămădeală, cum am văzut în călătoria până la Kandy. Noi aveam, din fericire, bilete cu loc pentru bucata asta. Cum? Păi orice situație de genul acesta crează oportunități de business: există un site (poate și altele) pe care plătești prin PayPal un preț de vreo trei ori mai mare decât biletul (oricum nu e vreo avere), ei iți cumpără fizic biletul și îl recuperezi în gările principale pe baza pașaportului. E chiar simplu și au fost de încredere, dar ideal e să faci plata și comanda către ei cu cel puțin o lună înainte sau mai mult, ca să prindă bilete. Inițial am vrut să facem traseul în sens invers, dar din cauza biletelor de tren epuizate, l-am regândit așa.

Autobuzul

Și el foarte ieftin și leagă efectiv toată țara; din bucăți, evident. Noi nu prea am folosit autobuzele, dar erau peste tot, niște prezențe foarte pitorești. Povestea cu locurile e aceeași: te duci la autobuz, cumperi bilet direct în el, dacă ai noroc nu te îngrămădesc zece oameni în același timp. Dacă ai și mai mare noroc, stai și jos. Aer condiționat nu au, ceea ce la munte e ok, la mare nu știu ce să zic. Fiecare oraș are o stație centrală, dar am văzut ca opresc și dacă le faci cu mâna pe drum.

Uber / Pick Me

Uber are acoperire mai mult în orașele mari și în zonele foarte populare și dă niște opțiuni pe care nu tot timpul le-am înțeles. Dar singura dată când l-am folosit a fost foarte ok. Pick Me e alternativa locală, are acoperire ceva mai mare și are posibilitatea să nu-ți dai cardul de credit și să plătești cash. Noi am preferat așa, ca să nu existe situația în care să ne taxeze de două ori. Prețul îl vezi în aplicație și e mult mai mic decât orice ofertă îți fac șoferii pe stradă, vazându-te străin, chiar și cu negociere. Poți alege și categoria de vehicul: tuk tuk (doar pentru distanțe scurte), nano (cu care am mers noi; niște mașini minuscule, la noi nici nu există așa de mici), car, van.

Tuk tuk-ul

Tuk-tuk-urile sunt peste tot, conduse agresiv, par că funcționează pe bază de claxon și sunt principala opțiune de deplasare pe distanțe scurte. Dacă te țin nervii pe tine, ei se bagă și la distanțe lungi. În general orice turist (e clar că ești turist, n-ai nicio șansă să arăți a localnic) care merge pe marginea drumului e considerarat a avea nevoie de transport și va fi abordat în acest sens de către fiecare șofer de tuk tuk liber care trece pe acolo sau stă pe marginea drumului. Majoritatea e non-invazivă: întreabă, răspunzi, pleacă mai departe, dar mai apare și câte unul care insistă mai mult și chiar se ține un pic după tine. Nimic grav, însă. E greu să știi cât e prețul corect imediat cum ajungi, dar cel mai probabil suma pe care o auzi mai poate fi negociată. Noi ne uitam pe Uber / Pick Me cam cât ar costa distanța cu pricina și negociam să nu ajungem la prețuri disproporționat de mari versus estimarea respectivă. N-am insistat, însă, niciodată să negociem la sânge prețul unei curse pentru că, pe de o parte, nu ni se pare așa plăcut și pe de alta, 100 de rupii (=2,5 lei) de exemplu nu erau chiar un efort mare pentru noi, dar ar fi putut fi un ajutor pentru un șofer de tuk tuk. Ne-am ferit doar de „țepe” grosiere.

Telefonul mobil

Nu merită să folosești roaming, nici măcar să dai sms, prețurile sunt exorbitante. Noi am cumpărat o un SIM cu număr local direct din aeroport și am avut în permanență net (20 GB, 10 ziua, 10 noaptea) și am și vorbit de pe el la pensiuni sau cu șoferi. Am luat de la Mobitel, dar 3 operatori mari au reprezentațe deschise non stop în aeroport și oferte similare.

Mâncarea

Mâncarea tradițională sri lankeză e cam ce te aștepți de la zonă: mult curry, orez și condimente, dar cumva cu gusturi mai puțin variate decât prin alte țări asiatice. Și le plac clătitele și turtițele. Roti, hoppers, string hoppers, kottu sunt neam de clătite toate, în variante sărate sau dulci, întregi sau bucățite, simple sau în combinație cu dhaal curry, legume, ou, carne, pește, fructe, cocos, gem după caz. Și papadom sunt tot niște crănțănele de aluat deep fried, numai bune de întins în chutney de mango. Interesant ni s-a părut și lamprais: orez cu legume, carne, ou, condimente, gătit la cuptor în frunză de banană, servit cu chutney de mango și sambal, adică nucă de cocos rasă cu chilli și alte condimente.

Banii

Moneda locală este SLK, rupia srilankeză; 1 USD = 180 SLK, 1 RON = 40 SLK în februarie 2019. Valuta de referință este dolarul american, iar unele pensiuni și agenții acceptă și plata direct în dolari. În locurile turistice există ATM-uri suficiente și n-am plătit vreun extra comision la extragere.

Bugetul

Sri Lanka e cât de ieftină sau scumpă vrei tu. Ce vreau să zic e că puterea lor de cumpărare e mai mică decât a noastră și multe lucruri sunt semnificativ mai ieftine. Intervin, însă, niște aspecte importante: sunt locuri în care în veci nu vei primi preț de localnic, mai exact la tarabe, în piață sau la magazine pe marginea drumului, acolo unde nu sunt afișate prețurile. Apoi, în locurile turistice, cârciumile care arată mai de Doamne ajută sunt clar făcute pentru turiști și au prețurile în consecință. Iar obiectivele turistice importante au prețuri diferențiate localnic / străin (= 15x prețul simbolic pentru localnici). Nu ajungi oricum la ceva exagerat, e în continuare foarte accesibil. Există, în același timp și varianta de turism de lux în Sri Lanka, care nu mai e deloc ieftin, dar pe de altă parte probabil că e ceva ce totuși poți accesa dacă ții morțiș să te răsfeți. Noi n-am fost prea curioși în sensul acesta, prefer să investesc în următoarele bilete de avion (sic!).

Gata cu introducerea, să trecem la cifre. Noi am cheltuit cam așa:

– viza: 70 USD / persoană

– asigurări de călătorie: 150 lei

– bilete de avion: 606 euro / persoană, luate în perioadă de promoție. Se putea și mai ieftin cu vreo 50 euro/ persoană, dar am ținut să plecăm sâmbătă, ca să valorificăm la maximum zilele de weekend și așa a ieșit.

– cazare: am plătit echivalentul în jur de 130-150 lei / noapte la pensiuni curate și decente, pentru cameră dublă cu baie în cameră, majoritatea cu mic dejun inclus. Unele mai noi și spațioase ne-au plăcut destul de mult, altele au fost doar în regulă, dar la niciuna n-am avut nimic de obiectat la nivel de curățenie sau servicii. La mare musai luați cu aer condiționat, că altfel e grav. Găsești cazare de la echivalentul a 50 de lei / noapte prin hosteluri sau pensiuni cu baie comună până la resorturi de foarte mulți bani. De exemplu poți să faci glamping de 5 stele în parc național, dar plătești și peste 5-600 de USD / zi pensiune completă (cred că intră și ceva safari aici). Poți deci să-ți faci și un astfel de moft pentru o noapte dacă experiența cu pricina e în top dorințe.

– mâncare: în funcție de cârciumă (mai locală / mai turistică, mai comună / ușor mai fancy) am plătit între 1500 și 4000 de rupii (~între 40 și 100 de lei) pe o masă în doi cu mâncare locală sau asiatică de alt neam, apă și sucuri naturale de fructe sau bere. N-am fost la niciun restaurant prea simandicos și nici n-am băut alt alcool în afară de bere. Am mai mâncat fructe luate de la tarabe: cam 5-600 de rupii doi mango mari și 6-8 bănănuțe, meniul clasic.

– transferuri:

De la aeroport la Unawatuna (150 km, cam două ore și jumătate) am plătit 60 USD și ulterior ne-am dat seama că a fost cam mult, dar îl aranjasem dinainte de a ajunge în țară cu prima pensiune la care le am stat.

De la Unawatuna la Mirissa am plătit 2700 de rupii cu Uber + 150 taxe de autostradă (~30 km, o oră). De la Kandy la Negombo am plătit 5100 de rupii (110 km, aproape 4 ore), de la Negombo la aeroport 750 rupii (14 km, cam jumătate de oră), amândouă cu Pick Me, varianta locală a Uber.

Pentru ziua cu Mirissa – safari în Parcul Național Udawalawe – Ella am plătit un total de 180 USD ce a inclus transferurile (3 + 3 ore), intrarea în parc și safari de aproape 4 ore cu jeep privat (am fost doar noi) cu șofer – ghid. Nu știu să spun exact cât din total au fost transferurile și cât safari-ul, cert e că mi s-a părut decent, a fost ușor mai ieftin decât alte cotații primite, nu mi-am bătut capul cu și mai multă logistică și chiar mi-a plăcut de ei. E vorba de Udawalawe Safari Fun și chiar îi recomand dacă ajungeți pe acolo.

În Kandy, o zi cu tuk-tuk-ul să ne plimbe de colo colo (aproximativ 10-18:00) a costat 2500 de rupii, dar cât am stat la Gradina Botanică și la Sanctuar a plecat să-și vadă de treabă (3 ore, respectiv o oră).

Pe biletele de tren fără rezervare Ella – Nanuoya am dat 150 de rupii / persoană. Pe cele cu loc Nanuoya – Kandy am dat 11 lire sterline / persoană prin site-ul de care vă povesteam mai sus (cred că țintesc în principal turiștii britanici). Prețul lor la gară e de 500 de rupii / persoană.

– obiective turistice: chiar la cele mai importante din țară nu am fost (adică la fostele capitale istorice, actuale situri arheologice). Am ajuns, însă, la Templul Dintelui și Grădina Botanică (fiecare câte 1500 rupii / persoană), Muzeul Ceaiului (700 rupii/ persoană) și Sanctuarul Pădurii Regale (650 rupii / persoană), toate în Kandy.

– SIM cu număr de Sri Lanka și 20 GB de net (10 ziua, 10 noaptea): 2000 de rupii.

– alte cheltuieli: nu prea am avut, în afară de o jucărie, niște cutii de ceai și condimente aduse ca suvenir, 5-6000 de rupii în total. Și niște cafele și mâncare prin aeroporturi, overpriced ca de obicei.

Am cheltuit, deci, cu totul …. în ce monedă să scriu? Aproximativ 2700 dolari sau 2400 euro sau 11350 de lei pentru două persoane, 10 zile. N-am idee cât costă să mergi cu o excursie organizată de o agenție de turism, faceți voi comparația dacă luați în calcul opțiunea.

Dacă am ratat ceva și credeți că v-ar fi de folos informația, scrieți mai jos și încercăm să răspundem cât mai detaliat. Spor la călătorit!

S-ar putea să te intereseze și:

Sri Lanka, Unawatuna. Junglă și plajă

Sri Lanka, Mirissa. Cocotieri și peisaje

Sri Lanka, Parcul Național Udawalawe. Elefanți și ploaie torențială

Sri Lanka. Cu trenul în Ținutul Ceaiului

Sri Lanka, Nuwara Elyia. La High Tea cu betoniera