Ziua trei în Sri Lanka începe la mare, în Mirissa, dar ne așteaptă schimbări importante de peisaj. Ne mutăm în ținutul ceaiului, nu înainte, însă, de a vizita un parc național. Sarunga, șoferul care ne va plimba toată ziua de colo colo, ajunge punctual la pensiunea noastră din vârful dealului. Ne luăm la revedere de la gazde și de la maimuțele care țopăie în copacii din fața balconului și pornim. E aglomerat, se conduce haotic, dar vedem, măcar în trecere, viața așa cum e ea în afara bulei turistice: copii care merg la școală în uniforme albe și care, ca orice copii care se respectă, joacă fotbal și prinselea în praf cu aceleași uniforme albe, piețe pe marginea drumului, cupluri îmbrăcate oarecum elegant pe motoretă, câmpuri de orez, case mai mari sau mai mici.
În vreo trei ore ajungem la Udawalawa. Ne preia Vishwa, șoferul-ghid cu care vom face safari și așa de bine ne înțelegem cu el, că până să ne prindem noi că nu oprim întâi să mâncăm ceva de prânz, suntem deja la intrarea în parcul național. Nu-i bai, are niște biscuți cu cremă chimicoasă, intră unși. Parcul Național Udawalawe e cunoscut pentru populația măricică de elefanți, cel puțin 200, dar și pentru multe specii de păsări. În mod obișnuit se vizitează seara sau după amiaza, să fie animalele mai active. Noi mergem fix la prânz și e cam amorțeală, dar ne place așa: întâlnim doar două trei alte jeepuri de safari și ne putem bucura cu adevărat de natură. În plus, e ora de siesta pentru elefanți și găsim diverse familii adăpostite la umbră. Oprim motorul și ne relaxăm cu ei. Puii de animale sunt simpatici prin definiție, dar de când o avem pe Vera, parcă simt și un fel de duioșie când îi văd. O familie cu două femele adulte, un pui mai măricel și unul de doi-trei ani stau la umbră fix lângă drum și nu prea ne dau atenție, ceea ce e ideal. Supriza vine când vedem un ghemotoc mișcând sub una dintre femele: un puiuț de maxim două luni doarme întins pe jos, mai flutură din când în când din urechi sau ridică câte un picior întorcându-se pe spate. E mic și flexibil și încă nu are rezistența elefanților mai mari să se odihnească doar în picioare.
Din când în când se aude câte un țipăt. Îl recunosc din Herăstrău lângă pod, era la un moment dat un țarc cu păuni acolo. Doar că aici sunt liberi, cocoțați prin copaci sau ascunși prin tufișuri, semnalându-și prezența cu câte un strigăt puternic. Și ei sunt la siestă, nu vor să impresioneze nicio domniță sau vreun rival, așa că nu vedem nicio coadă înfoiată.
Drumul șerpuiește prin vegetație înaltă, prin care când mai foșnește câte o pasăre, când mai dispare o vulpe, când mai traversează câte o șopârlă grăsuță. Ne îndreptăm spre un rezervor de apă, unde niște bivoli se scaldă leneși, berze și egrete pescuiesc, iar un crocodil tocmai a ieșit pe uscat. În depărtare, un elefant adult singuratic pare că exersează niște pași ciudați de dans. Ne apropiem și ne acceptă în preajmă, probabil e destul de obișnuit cu priveliștea jeep-urilor de safari. Își continuă dansul: cu unul dintre picioarele din față smulge iarba, pe care o ia apoi cu trompa și o bagă în gură. Repetă conștiincios și în câteva minute jumulește bine niște metri pătrați. Elefanții asiatici nu sunt la fel de mari ca cei africani și nu prea au nici colți, dar tot sunt niște creaturi minunate. Nu vreau să îi văd la circ, nici în lanț așteptând să care turiști, nici în vreun sancturar-paravan pentru exploatare (sigur că există și sanctuare adevărate, dar din păcate se pare că sunt în minoritate). În sălbăticie da, să ne poată întoarce spatele când vor și să dispară în vegetația deasă, așa cum o face masculul dansator în cele din urmă.
Ne îndepărtăm de lac și cele câteva picături de ploaie se transformă rapid în cea mai bogată torențială pe care am văzut-o în ultimii ani. Răpăie cu forță și face bulbuci și șuvoaie de noroi pe drum. Ne îndreptăm spre ieșire, dar ploaia se oprește destul de repede și avem ocazia să vedem iar elefanți. Doi tineri se joacă în noroi cu atâta entuziasm, de îți vine chef să încerci și tu.
Ziua continuă cu un prânz târziu la care aflăm că Vishwa va fi în curând tată de băiat și apoi cu încă vreo două ore și ceva în mașină până la Ela, în ținutul ceaiului. Trag și un pui de somn, nu e rău deloc.
Ce? Cum? Unde? Cât?
Despre toate tranferurile și alte logistice folositoare am povestit în:
Sri Lanka: traseu, logistică și buget
Noi am luat safari în parc la pachet cu niște transferuri mai lungi, dar la intrare am văzut prețurile: în jur de 5000 LKR / persoană (~125 lei) dacă intri singur și scădea până pe la 3000 și ceva la grup de 10 persoane. Nu știu dacă includea și jeep-ul.
Te-ar putea interesa și:
Sri Lanka, Unawatuna. Junglă și plaje
Hai Departe 
Felicitari Andra! Ma bucur sa va vad fericiti!
ApreciazăApreciază