E luni și foarte cald, a doua zi în Sri Lanka. Ne trezim la Unawatuna, prima noastră destinație pe insulă, împachetăm bagajul și plecăm să căutăm o cafea. În Sri Lanka, cafeaua e în general proastă și foarte proastă, un fel de „am spălat filtrul și ți-am adus ultima apă de clătire”. Sunt producători și băutori de ceai și nu e, deci, de mirare. În locurile turistice au apărut însă și cafenele cu espressor și personal care știe să îl folosească, cu prețuri mari versus media locală; experiențe total neautentice, dar foarte dezirabile pentru cei cărora nu le pornește motorașul de dimineață fără o cafea bună. Într-un astfel de loc ne începem ziua; are și aer condiționat – vis. Chemăm apoi Uber și pornim spre Mirissa, 30 de kilometri mai încolo pe coastă. Cazarea noastră e destul de aproape de mare, dar în același timp cocoțată pe un deal acoperit de junglă, cu maimuțe și păsări guralive.
Coborâm spre mare și nimerim fix la Parrot Rock, o insulă sau peninsulă (în funcție de flux / reflux) mică și stâncoasă, pe care te poți cocoța și admira priveliștea spre Mirissa Beach într-o parte și spre Coconut Tree Hill în partea cealaltă. E miezul zilei și soarele arde chiar tare, dar cu briză devine suportabil cât țopăim printre stânci. Mirissa e fotogenică foc cu golfurile ei cu plaje aurii mărginite de mult verde, cocotieri înalți și mici peninsule care înțeapă valurile. E și o destinație pentru amatorii de surf și pentru văzut balene. Legat de balene m-am entuziasmat mult cât m-am documentat pentru călătorie, dar după ce am citit review peste review că șansele sunt de fapt extrem de mici să le vezi și ajungi să stai și patru ore pe o barcă care te hurducăie pe valuri și schimbă des direcția în funcție de ce mai aude căpitanul prin stație, am sărit peste activitate.
Hotărâm să mâncăm de prânz înainte de a face o baie și nici că putem să alegem un loc mai bun. Friptura de ton e chiar bună, dar mă încântă mai mult că stăm efectiv într-o carte poștală: pe țărm stâncos la marginea mării, la umbră de cocotier și cu vedere la stânci și plaje care mai de care mai pitorești. Prilej bun să trimitem câteva poze în țară prietenilor care sunt la serviciu.
O luăm ușor pe plajă: nisipul e galben, brăzdat de dâre mari de negru. Tragem concluzia că e cenușă, de la focuri aprinse pe plajă, poate pentru vegetația curățată. Piciorul se afundă adânc, plus că suntem moleșiți de la soare și bere, așa că se cere o baie. Apa e caldă, cu valuri, numai bună de bălăceală. Plimbare, baie, umbră și apoi repetăm; facem asta de câteva ori până ajungem la Coconut Tree Hill, probabil cel mai pozat și pus pe Instagram loc din Mirissa. Numele descrie exact ce e locul acesta: un deal deasupra mării pe care cresc cocotieri. Nimic special, ai zice, dar terenul bombat, pământul roșu, cocotierii înalți și soarele care se reflectă în mare fac o imagine foarte pitoarească. Dacă ajungeți, atenție la nucile de cocos care pot răni serios orice prind în cale în cădere.
Contemplare, poze și ne întoarcem până pe Mirissa Beach, cea mai mare plajă din orășel. Deja începe să se însereze și e cel mai plăcut moment al zilei pe plajă. Suportabil de cald, cu o briză discretă și o ceață ușoară combinată cu apusul, să iasă poze de făcut în ciudă. Lenevim pe nisip până se întunecă și plecăm să căutăm cel mai bun roti shop din Mirissa, conform Tripadvisor. Roti sunt niște plăcințele – clătituțe simple, cu cocos, cu umpluturi sărate sau dulci, foarte populare în bucătăria srilankeză. Locul e plin și cu dinamică mare, oamenii muncesc să își mențină statutul. Alegem roti cu avocado, brânză și roșii; eu sunt mai impresionată decât Costel. Avem zi lungă mâine așa că ne întoarcem la cazare.
Mirissa ne-a plăcut mai mult decât Unawatuna și ar mai fi mers de stat încă o zi. Chiar mai multe dacă vrei să înveți să faci surf, înțeleg că sunt niște școli bune acolo.
S-ar putea să te intereseze și:
Sri Lanka: traseu, logistică și buget
Sri Lanka, Unawatuna. Junglă și plajă
Sri Lanka, Parcul Național Udawalawe. Elefanți și ploaie torențială
Hai Departe 
Comentarii