Oricum ai da-o, weekend-urile cu copilul sau copiii nu seamănă în niciun fel cu zilele alea leneșe în doi, cu trezit târziu, întins la cafele până la prânz, povești cu prietenii pe la terase și filme văzute seara. Bați parcurile și locurile de joacă, identifici restaurantele baby-friendly sau mergi cu mâncarea la pachet, ai portbagajul plin de jucării, căruț și alte acareturi, faci cumva să acomodezi programul de somn. La fel în călătorii: mai puține orașe luate la picior și cârciumi, mai multă natură, animale și țopăială. Cel puțin așa e pentru noi, Vera abia are doi ani.

La început de primăvară hotărâm din scurt o ieșire de weekend cu Vera. Niște prieteni, cu copiii și ei, au rezervat deja la o pensiune. Dăm telefon și mai au camere, plecăm vineri după-amiază. Nu e chiar mult de mers până la Ferma Club. E în Moroeni, printre dealuri, pe drumul între Târgoviște și Sinaia. Doar că Vera are relația ei specială cu mașina și mai mult de 40 de minute nu doarme în scaun orice-ar fi, iar apoi începe plictisul și miorlăitul. Fructe și biscuiți, cântecele și povești, rezistăm până la Târgoviște, unde se impune o pauză. Ne oprim pe lângă Turnul Chindiei, bem un suc de portocale și o cafea la o terasă și alergăm prin curte. Apoi iar cântecele și joculețe până la pensiune, lejer.

Nici nu apucăm să ne luăm camera, pentru că Vera e acaparată de toboganul și trambulina din curte, unde țopăim până se întunecă. La cină e o larmă specifică: toți oaspeții suntem familii cu copii de la foarte mici la nu prea mari, care mănâncă ce mănâncă, apoi își fac de lucru prin toate colțurile zonei de mese sau de living.

Și eu și Vera adormim devreme, astfel că de dimineață suntem fresh (ea mai mult decât mine) și avem piscina doar pentru noi. E încântată: pleoscăie, stropește, înoată cu tati, râde cu gura până la urechi. Un pic de repaos și luăm cu asalt curtea: trambulină, tobogan, castel de cățărat, nisip. Mergem apoi să vedem și animalele din mica fermă (de fapt mai mult o gospodărie): câteva oi și capre, doi ponei, gâște și găini, purcei și niște viței simpatici. Vera vorbește cu ele, arată, cere să le mai vadă, parcă n-ar mai pleca. Încă o tură lungă de joacă, prânz și somn de după-amiază, apoi de la capăt. Doar că după-amiază sunt și restul copiilor la pensiune și ne jucăm cu mingi și pe terenul de sport, până obosește pitica. După cină, mergem iar la bălăceală, de data asta împreună cu alți cinci mici înotători simpatici, pleoscăitori și țipători, care ne așteptăm să o timoreze un pic pe Vera. Ne uimește, însă: e absorbită de atmosferă, vrea să participe.

O zi întreagă nu ieșim, deci, din pensiune, lucru care nu ni s-a mai întâmplat de mult. Sau vreodată? nu mai știu. E o zi plină și clar distractivă pentru copil. Duminică dimineață ne limităm la joaca în curte și la strâns bagajul, dar Vera se plimbă și pe ponei, de care ne povestește și când ne urcăm în mașină spre Târgoviște. Aici facem o pauză mai lungă, cu prânz la terasă și joacă în parcul Chindia, să mai tragă un pui de somn și până acasă.

Merită, deci? Pentru două-trei zile cu copilul sau copiii, cu siguranță, recomand. Nici nu trebuie să stai ca noi toată ziua în pensiune: Sinaia e la doi pași, iar acolo sunt multe de făcut și explorat. Pentru un weekend romantic? Aș zice că nu: camerele sunt confortabile, mâncarea e bună și personalul foarte amabil, dar tocmai datorită atracțiilor pentru copii, puțin probabil să nu te chirăie ceata lui pițigoi mai tot timpul.