Pentru că ne pregătim de un scurt roadtrip prin Portugalia anul acesta, am frunzărit pozele dintr-o altă călătorie pe aici. Din altă viață cumva, adică cea de fix dinainte de copii, de unde și fețele mai odihnite.
Când am plecat, în 2016, veneam după o perioadă intensă, cu multă tristețe și furie și cred că Portugalia a fost o infuzie de optimism de care aveam mare nevoie. Chiar și fără acest context, am găsit aici o combinație grozavă de peisaje, experiențe, vibe, mâncare și relaxare. Și ce bine sună portugheza!
Am făcut aici doar un jurnal-foto-amintire dintr-o destinație pe care o recomand tuturor cu mult entuziasm. Gusturile diferă, bineînțeles, dar nouă ne-a rămas ”de suflet”.
Am început cu Lisabona. Centrul e de luat la picior, doar trebuie să ții la urcuș.După ce ne-am plimbat un pic, începusem să vânăm cu privirea celebrele azulejos.Praça do Comércio se vede frumos de pe apă.
Sunt pasteis de nata super bune peste tot în Lisabona. Ne-am dus, însă și în Belem în locul în care se fabrică din 1837 și, într-adevăr, au fost excelente. La Pasteis de Belem, adică. Și le-am mâncat pe faleză, cu vedere la turn. Not bad.
Când GPS-ul zice că ai de mers 800 de metri până la resturantul pe care l-ai ochit și aproape tot drumul e cu scări.Cervejaria Ramiro merită, însă și de două ori mai multe scări. Fructe de mare din capitolul ”ploo”-n gură.Băiatul ăsta gătea sardine și alte delicioșenii în doi metri pătrați bine cotați pe Tripadvisor, în timp ce vorbea în contiuu despre beneficiile socialismului. Apoi s-a prezentat regulamentar cu nota de plată cu prețuri de turiști, în cel mai capitalist mod posibil. N-am avut răbdare să stăm la coadă cu toți vizitatorii pentru celebrul tramvai galben din centru. Însă e plin de tramvaie la fel de vechi și pitorești, așa că de plimbat tot ne-am plimbat.
Am primit prăjiturele și busuioc de ziua mea. Costel s-a dus ”după colț” pentru ele și s-a întors cu limba de-un cot: nu-i de glumit cu dealurile din Lisabona centrală.
Am primit și plimbare cu velierul pe estuar. Ce, credeți că nu mă laud?De când mergem sârguincios cu copiii la toate zoo, acvariile și bioparcurile, parcă nu mai simt același entuziasm pentru viețuitoare, dar Oceanariul din Lisabona e oricum grozav și atunci a fost wow.Ne-am plimbat apoi și pe jos și sus pe esplanada construită pentru o expoziție mondială. Se vede bine de acolo și podul Vasco da Gama. Acela de are ”doar” 17 km.Dytrip la Sintra. Ne-am ambiționat să mergem doar pe jos pe acolo, deci am vizitat doar fortăreața, nu și castelul colorat.De la Lisabona am luat-o în jos pe coastă și de aici a început spectacolul adevărat. Mi se pare încredibil că încă foloseam și hartă pe hârtie. Au trecut doar 7 ani, dar atunci nu simțeam că ne putem baza doar pe hărțile de GPS descărcate. Și datele mobile erau cam scumpuțe.Am prins în ultimul moment bacul de la Setúbal la Tróia.N-am mers apoi mai mult de 2 km și a trebuit să oprim. Ni se părea prea frumoasă vegetația să nu o cercetăm un pic.
Și am tot admirat zilele următoare plăntuțele astea grozave de cresc în nisip. Se asortează bine cu maluri abrupte și aer de ocean.
Cred că a contat că nu făcusem cine știe ce research înainte și, ca atare, peisajele astea au fost ”surpriză”. Dar n-a existat loc în care să ne oprim pe coasta Atlanticului și unde să nu stăm câteva minute cu ochii la ocean și zâmbetul de la o ureche la alta.Regiunea Algarve e mult mai cunoscută ca destinație de plajă și e frumoasă, dar nouă ne-au plăcut chiar mai mult sălbăticia și orășelele din Alentejo.Aici am dublat numărul de oameni de pe plajă.Kilometri de plajă aproape pustie și ceață fină în aer între ocean și lagună, la Lagoa de Santo André.Stare de bine: să simt razele de soare pe piele, să mă învăluie vântul călduț, să mi se afunde picioarele în nisipul fin, să trag aerul sărat în piept. Așa frumos completează peisajele.Ce imagine aveți în minte când vă gândiți la cuiburi de barză? Bănuiesc că le vedeți în vârful stâlpului, pe marginea drumului, ca și mine. La Cabo Sardão cuibăreau pe înălțimile astea amețitoare și am putut urmări puii ciufuliți de vânt.Mă simțeam ca într-o carte poștală.Nu facem surf, dar ne pricepem la privit, lenevind la asfințit.Tocmai fără ceva din ceramică nu puteam să plecăm din Portugalia.Am oprit fără discuții când am văzut așa pereți exteriori.Cinci mese de plastic pe marginea drumului în porturi mititele, pește proaspăt pe grătar și priveliște cu bărci. Cam așa au fost mesele de prânz pe coastă.Cabo de Sao Vicente e cel mai ”sudvestic” punct al Europei continentale. Asta ca să îi spună și lui că e ”cel mai” ceva.Am ajuns și în Algarve, unde am evitat conștiincios toate resorturile și stațiunile mari și am căutat plaje ”ascunse”.
Aici lângă Laos, cam așa se cobora spre plaje.
Și ce am găsit la capăt? Nudiști, bineînțeles. Nu merge bine cu apa rece.La Praia do Barril ajungi cu trenulețul, sau pe lângă șine, ca noi, că nu ne-am potrivit cu orarul.Artă, probabil? Tot la Praia do Barril.Am lăsat mașina la Faro, în sud și am zburat la Porto, spre nord. Butoaiele cu vin de Porto ajung aici pe râu de la zonele viticole.Și crame sunt din belșug. Am ales una pentru degustare cumva la întâmplare.Și aici sunt dealuri și tramvaie vechi. Eu nu le puteam rata, Costel a mai zis pas.
Vă doresc să se uite cineva la voi cum mă uitam eu la bacalhau (cod sărat și uscat) la cuptor, cu cartofi, ceapă, ouă si alte minuni de ne-au lovit la ficat. Dar nu ne-am lăsat până am terminat tava.Am prins și ceva festival în Porto.Aproape 3 zile au fost cam mult în Porto, aș zice acum, dar e un oraș frumos.Acum că sunt în ”full Portugalia mood” mă duc să planific călătoria de anul acesta.
Sper că ți-a plăcut acest articol. Mi-ar plăcea să ținem legătura și cel mai ușor e pe email. Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal cu inspirație pentru călătorii și informații folositoare!
În curs de abonare…
Excelent, te-ai abonat
Oups, eroare. Reîncarcă pagina și încearcă din nou.
Hai Departe 
Felicitări pentru ce și cum scrii!
ApreciazăApreciat de 1 persoană