2016. Suntem la Lisabona de 2-3 zile și hotărâm să mergem la Oceanariu chiar de ziua mea, să petrecem printre peștișori colorați și rechini serioși. Poate am eu o stare mai festivă și de aceea îmi place așa de mult, dar puțin probabil. E frumos, impresionant, captivant. Prin comparație, acvariul din Barcelona mi s-a părut amator, aș zice. Asta doar ca să am cu ce să compar, nu să vă descurajez să îl vedeți pe cel spaniol.

Toată zona e deosebită oricum, parte din amenajările pentru o expoziție mondială. Și chiar cum intri în Oceanariu te ia în primire acvariul central. Cinci milioane de litri de apă sărată, două etaje. Gigantic și absolut spectaculos, te hipnotizează să te apropii de geam și să te lipești ca o ventuză de el, cu gura căscată și ochii fugind avizi în toate direcțiile după rechini fel și chip, pisici de mare care dau domol din „aripi”, pești soare uriași și mulți alți peștișori mai mari sau mai mici, singuratici sau în gașcă.

După ce reușim să ne rupem din vraja primului impact, începem să îi dăm roată prin cele patru habitate marine care trec de la arctic la tropical părând că sunt în același acvariu mare (ce magie faceți acolo?). Și ne bucurăm ca niște copii la fiecare specimen minunat care se apropie de geam să îl admirăm mai de aproape. Apoi mai sunt de cercetat habitatele cu pinguini, vidre, păsări și fluturi, terarii cu broscuțe pe cât de ochioase pe atât de mortale, meduze grațioase, stele de mare și alte nevertebrate despre care nici nu știam că există.

Acvariul central, revin la el, e ca o poveste complicată, cu multe fire epice. Stăm pe mochetă în fund și ne imaginăm. Îi vezi pe peștii ăia măricei și încruntați care umblă câte 3-4 de jur împrejur, dând târcoale? Or fi banda de cartier de pe partea de sud a bazinului și au o dispută teritorială cu ceilalți nervoși cu înotătoare ciudată care își fac veacul pe partea de vest. Sau cei trei pești soare care trăiesc în lumea lor pe centru, atât de mari încât puțin le pasă că există și altcineva în bazinul lor. Sau rechinul acela cap de ciocan, oare se gândește să strice armonia bazinului și să-și aleagă prânzul la întâmplare sau să aștepte cuminte ora de masă?

Să îți tot petreci așa ziua de naștere, zău. Și să mergi să mănănci creveți pănă nu mai poți, seara, alături de niște vino verde excelent, adaug aici fără nicio legătură cu acvariul.

Oceanariul e cât de poate de kids-friendly și cu prima ocazie vom merge și cu Vera. Am luat bilete online de pe site-ul lor în aceeași zi cu vizita și asta ne-a adus, pe lângă o reducere de câțiva euro, intrarea mai rapidă, ocolind coada de la casa de bilete.