Deși e al doilea oraș ca mărime din Danemarca, recunosc că nu auzisem de Aarhus până recent.

Dau din casă, e drept, dar trebuie să vă povestesc cum am aflat. Eu urmăresc când apar destinații noi la companiile low-cost care zboară din București pentru că de obicei au și niște prețuri promoționale foarte ok în primele luni. Apoi, când văd că pot lua două bilete dus-întors cu 300 și ceva de lei, mă duc la Costel și îi zic: „Uite, iau și eu biletele astea super ieftine pentru peste câteva luni și vedem noi apoi dacă mergem, nu pierdem cine știe ce dacă nu se leagă”. Dar eu știu de la început că vreau să merg și, dacă nu apare vreo situație specială, insist până se și întâmplă călătoria. Mi-a mers de două ori, cu Iordania în ianuarie și cu Aarhus la mijloc de octombrie; acum trebuie să schimb un pic schema să mai prindem ieșiri din astea scurte fără copii.

Cu ocazia biletelor astea am și aflat unde e Aarhus. Dintr-o căutare sumară părea drăguț, la Copenhaga ne-a plăcut când am fost, ce putea să fie rău pentru câteva zile. Bilete ieftine nu înseamnă, totuși, călătorie ieftină; vorbim de Danemarca.

Avem joi zbor de dimineață, chiar fără întârziere, ceea ce nu e de ici de colo pentru haosul curent din industrie. Luăm autobuzul până în oraș, printre păduri și câmpuri cultivate. Apar apoi căsuțe, ordonate și dichisite. Mult verde, curățenie și civilizație, asta e prima impresie (și a doua și a treia, fie vorba între noi) pe care ne-o lasă zona și aprinde ceva sentiment de frustrare în noi. Știți voi, acela cu ”Dar la noi de ce nu se poate?”.

Coborâm la gară și, pentru că nu e încă ora de check-in la hotel, mergem câteva minute pe jos până la Aarhus Street Food, o piață cu standuri cu mâncare din multe colțuri ale lumii. Eu insist să mănânc danez, la singurul stand cu specific de acolo și iau niste chiftele cu sos. Nu sunt rele, dar nici grozave și cu siguranță destul de inestetice. Costel alege mai inspirat, jerk chicken jamaican cu legume și niște sosuri foarte fresh. Plus două beri IPA bune, e ok.

După ce ne luăm și camera la hotel, plecăm să dăm din picioare prin oraș. Lăsăm partea de centru vechi pentru seară și profităm de lumină să mergem spre Marselisborg Marina, să vedem marea. Parcurgem un cartier (sau mai multe, poate) aerisit, cu clădiri frumoase și grădini și spații publice ferchezuite, observăm că sunt multe Tesla parcate pe acolo și discutăm a nu știu câta oară despre ce sentiment de civilizație răzbate din tot peisajul. La întoarcere o luăm pe alt drum și trecem și printr-o zonă de blocuri urâțele și cu aspect sărăcuț, deci nu e totul roz cu unicorni nici în Danemarca.

Marina e micuță și foarte liniștită în perioada asta, dar înconjurată de spații largi verzi, deschise cât vezi în jur, unde lumea aleargă, iese cu câinii sau doar se aerisește. Probabil că vara e mult mai animat, sunt și multe cârciumi în port, dar vântul recișor mai taie din elan în octombrie.

În centru găsim multe cârciumi, oameni sunt și ei destul de mulți, dar liniștiți. Dacă într-un resturant din Italia, plin pe jumătate, abia te înțelegi unul cu altul, aici se întoarce toată lumea către tine dacă strănuți. Nu a reproș, nimic de genul acesta, doar gestul involuntar pe care îl faci când auzi un zgomot într-o atmosferă relativ tăcută. Ne plimbăm pe Strøget, strada pietonală cu multe magazine, pe lângă canalul mărginit de terase și trecem spre Cartierul Latin. Îi zice așa pentru că cineva a văzut ceva asemănare arhitecturală cu cartierul omonim din Paris, dar la capitolul atmosferă e cam departe, s-o spunem drept. Da, sunt baruri și localuri, nu e sezon, dar tot cam prea liniște și pace e. Bem două beri într-un bar cu clientelă mai studențească după cum pare media de vârstă și acolo e mai animat. Se si fumează la interior, într-o parte, ceea ce nu ne așteptam.

Vineri dimineață decid să îl culturalizez pe Costel cu un sat-muzeu, spre maxima încântare a acestuia, care ar prefera să stea în camera de hotel să se uite la seriale toate cele aproape patru zile în care avem luxul să nu fugărim după copii. Doar așa, pentru că poate. În general e un gică-contra cârcotitor la ideile mele de umblat prin locuri străine, dar mai cooperant în fapte decât în vorbe, așa că ne îndreptăm spre Den Gamle By.

Ce au făcut aici e reconstruiască atmosfera de sat de pe la 1700-1800 cu case cu bârne în pereți, grădini, grajduri și ateliere meșteșugărești. Intrăm prin aproape toate casele și atelierele să vedem cum trăiau și munceau oamenii din zonă la vremea respectivă; în unele, demonstrațiile sunt live cu oameni îmbrăcați de epocă care scarmănă lâna, cioplesc în lemn sau taie bârne, în altele exemplificarea e făcută cu statui, unele cam sinistre. Apetitul pentru sinistru mai răsare din loc în loc, câteodată semi-amuzant: Costel se probează într-un sicriu din atelierul aferent, câteodată cu scene dubioase, cum ar fi fetița cu chibriturile, tristă, într-o cameră cu un bețiv sforăitor.

Mai distractivă ni se pare pare a doua jumătate a muzeului, în care arată viața de la început de secol XX până pe la 1970: cartiere, reprezentanțe auto, magazine, baruri. Plus un centru pentru ”meșteșugurile” moderne, unde Costel face un filet și construiește o arcadă din blocuri de burete presat. Copiii ar fi fost cu sigranță încântați aici.

Satul-orașul-muzeu e chiar simpatic, dar foarte frumos ni se pare alături, în parcul Grădinii Botanice. În sere nu intrăm, dar ne plimbăm pe alei super dichisite, e o plăcere, mai ales că iese un pic și soarele.

În drum înapoi spre hotel pentru un mic popas hotărâm că un muzeu pe zi e suficient și vedem doar de afară ARoS Aarhus, Muzeul de Artă, cunoscut pentru promenada circurlară, colorată și transparentă, de la ultimul etaj. Optăm în schimb pentru o cafea de specialitate la Bill’s Coffee, excelentă de altfel. Costel v-ar povesti cu jale că aici îi mănânc din melcul cu scorțișoară fix centrul, epicentrul gustului și savorii, după ce am zis că eu nu vreau patiserie când a comandat. Asta ca să știți că nu e totul armonie nici la noi.

Când am fost la Copenhaga, ne plăcuse mult clădirea Bibliotecii Naționale de pe malul apei, așa că acum ne îndreptăm spre Dokk1, sediu principal al Bibliotecii din Aarhus și hub cultural cu expoziții, cafenea și locuri de joacă pentru copii. Se pare că se intră liber, pentru că ne plimbăm și noi printre rafturile cu cărți, după ce vedem de afară mulți adolescenți care citesc, discută sau lucrează la ceva proiect la mese și fotolii printre cărți (sau se fac că lucrează, dar nu judecăm, am fost toți acolo). Îmi plac astfel de spații care ajută comunitatea, mai ales că sunt foarte simpatice și pentru copii: locurile de joacă vultur sau urs de afară sunt impresionante și se pare că există unele și la interior.

De acolo se vede și faleza, cam pustie și vântoasă, așa că îi zicem pas și o luăm spre centru iar, în căutare de cină. Restaurantele care servesc bucătărie New Nordic, mișcarea ce promovează ingredientele locale, naturale și sezoniere, uneori neobișnuite, cât și cele franțuzești și italiene, au în general meniuri fixe de brunch, prânz și cină cu prețuri neprietenoase, să le zicem. Cum avem rezervare pentru brunch a doua zi dimineață, nu ne mai îndurăm și de o astfel de cină, așa că ne orientăm spre ceva asiatic, iar coada de afară de la Gaijin Ramen vorbește promițător despre ce putem găsi înăuntru. Nu așteptăm prea mult, doar timpul să ne hotărâm între cele câteva feluri de ramen pe care le au. Se dovedește a fi revelația călătoriei pentru Costel, care cumva nu a mai mâncat ramen până acum. Iar aici chiar e bun. Deloc danez, dar delicios. Aflăm apoi că avem un Gaijin Ramen și pe strada cu hotelul nostru, dar nu mai apuc să îl vizităm și pe acesta.

Începem sâmbăta cu brunch la restaurantul Ombord, un platouaș simpatic cu chestii bune sau mai meh, dar pe care îl așteptăm de ni se lungesc urechile. Maxim 10 mese, rezervări făcute în avans și meniu fix și tie îți ia o oră să aduci mâncarea? Ceva nu funcționează la cârciuma asta. Mno, n-o fi auzit alarma de dimineață persoana de la bucătărie (că mai mulți sigur nu erau).

Luăm apoi jumătate de oră trenul spre Ry, un orășel în zona cu lacuri din apropiere. Planul meu e să ne plimbăm un pic pe lângă lac, apoi să luăm un autobuz mai departe câțiva kilometri și să urcăm pe un “munte” din zonă (147 de metri are, dar cumva îi zic munte în zonă în lipsă de altceva), Himmelbjerget. Cică se văd frumos lacurile de acolo.

Prima parte iese fără probleme, admirăm casele de lângă lac, peluzele îngrijite și stăm la soare ca niște gâze pe o băncuță aproape de port, urmărind ba un caiac, ba niște pescăruși sau o bărcuță care pleacă în explorare. E o atmosferă de lene plăcută, pe care o savurăm. Cât eu mai dau din picioare în zonă, pe Costel îl apucă cheful de exerciții de logică matematică, detaliu ce n-are nicio treabă cu ce vă povestesc eu aici. Doar că vreau să mă laud că atunci când mă întorc la bancă rezolv exercițiul la care a ajuns mai repede decât el. Și pe următorul.

Plecăm spre stația de autobuz și cât așteptăm mai băgăm niște exerciții, așa din spirit de competiție. Ni se ia și de astea și autobuzul nu mai vine, astfel că mergem să cercetăm amănunțit pancarta. Pare că suntem în prima zi din cele două săptămâni din an în care trebuie să suni undeva cu o zi înainte dacă vrei să treacă autobuzul pe acolo. Bun așa, evident că nu sunasem.

Chef de mers 5 km pe lângă șosea nu avem, așa că o luăm înapoi spre orășel, bem o cafea și luăm trenul înapoi la Aarhus. Cumpărăm niște jucării copiilor și ceva ciocolată, iar seara ieșim pe ploaie după o șaorma. Da, da, mâncare de buget redus. Iar Costel are timp și de seriale.

Avem avion duminică la prânz, deci nu avem timp de dimineață decât de mic dejun și o plimbare. Plus niște emoții cu autobuzul către aeroport care întârzie considerabil. Întârzie și zborul, așa că nu pierdem nimic. Seara suntem deja cu piticii, veselie mare acolo.

Ce? Cum? Unde? Cât?

Zborul. Super preț: 350 de lei două bilete, cum vă spuneam, pentru că de abia introdusese Wizzair destinația. Am plecat doar cu bagaj de mână din cel mic, deci foarte light. “Câștigul” din promo la zbor probabil că s-a amortizat în primele ore la ce prețuri sunt în Danemarca.

Cazarea. Am stat la hotelul Wakeup, care e foarte basic, dar are tot ce trebuie și e și localizat excelent: aproape de gară și de centru, cu multe cârciumi în jur, într-un cartier foarte drăguț. A fost cel mai ieftin (un pic sub o sută de euro pe noapte) hotel central care să aibă baie în cameră. Nu zic că n-o să mai stau niciodată la hosteluri, că nu se știe, dar momentan îmi place confortul băii proprii.

De la aeroport. Aeroportul e la cam 50 de minute – o oră de oraș și ajungi cu autobuzul. Fiind un aeroport mic, cursele de autobuz se setează în funcție de orarul zborurilor.

Prețurile. Mari și foarte mari, așa e Danemarca. O coroană daneză (DKK) e 0,66 lei (oct’22), mai simplu 150 DKK sunt cam 100 de lei. N-am văzut coroanele, totul e cu cardul.

Autobuzul de la și către aeroport a fost 115 DKK / persoană / segment, intrarea la Den Gamle By 150 DKK / persoană, o bere în jur de 80 DKK. Brunch-ul a fost 180 DKK de persoană (fără cafea), o cafea de specialitate e 35-40 DKK, o cină cu două sau trei feluri începe cam de la 300 DKK / persoană fără băuturi, iar dacă vrei și wine pairing se dublează. La ramen am plătit 360 DKK pe două porții de ramen, o porție de edamame, o bere japoneză și un ice tea făcut de ei. Șaorma începe de pe la 60 DKK în funcție de mărime și ce are înăuntru. Asta așa ca o idee generală, dar nu am mâncat în afara centrului.

Merită mers? Eu sunt de părere că merită mers oriunde dacă apare oportunitatea și mi-a plăcut aici, dar dacă trebuie să fac o prioritizare, Aarhus nu e chiar de pus pe lista aia cu “musai de văzut o dată în viață”. Dacă ai mai multe zile și închiriezi o mașină, zona pare foarte ofertantă, cu lacuri și păduri, dar și marea aproape.

E ok cu copiii? Da, cu siguranță ai ce face cu ei. Au spații mari de alergat, locuri de joacă, plajă în afara orașului când e sezon, un parc de distracție Tivoli și în general suficientă curățenie cât să fii mai liniștit ca prin alte părți.