Să pleci iarna din România e o idee bună, nu? Când e frig și puțină lumină, când să îmbraci copilul pentru ieșit afară seamănă cu luptele grecești și când în sfârșit ieși transpirată și obosită și târâi căruțul prin zloată, iar după nici 10 minute bebe chirăie că vrea scoasă de acolo cu maximă urgență. Și uite așa înfofolită în pufoaică, cu bebe în brațe fâș-fâș stânga-dreapta cu pufoaica ei, mai târâi un pic căruțul prin mocirlă cu o singură mână și te gândești că o climă mai caldă ar fi mană cerească. Să pleci în ianuarie în Sudul Spaniei cu bebe de 10 luni e o idee bună, nu?

Mie așa mi se pare. Costel nu e convins, dar ca de obicei mă susține în demersurile în care insist că ne va fi mai bine, își aranjează cu greu apele la serviciu și plecăm aproape o lună. Adică o grămadă de vreme. Nu e călătorie, e o adevărată experiență de viață în care trăim multe și diverse și învățăm și mai multe. Le împărtășeșc cu voi, cu frumoase și cu grele, de-a lungul câtorva articole; unul zău nu e de ajuns.

Înainte să povestesc de Málaga, Granada, Sevilla, Valencia și alte locuri prin care ne-am plimbat în trei, vă zic totuși câteva semi-revelații oarecum neimportante când pleci fără bebe. Pe mine m-ar fi ajutat să mi le bage cineva sub nas spre luare aminte înainte de plecare, chiar dacă nu conțin vreo noutate absolută.

Să ai plajă în oraș e grozav. E minunat oricum, dar într-o zi însorită e tot ce-ți trebuie pentru entertainment bebelușesc. Să stea, totuși, în fund și să-și seteze fiecare părinte limita de nisip mâncat la care se panichează.

„Mai cald” nu e același lucru cu „cald”. Adică și sudul Spaniei ăsta are iarnă destul de nasoală când vrea ea. Clar big like că nu e zloată și mocirlă, dar umezeala aia din aer te pătrunde până în suflet când i se pune pata. Geaca de iarnă e la fel de folosită ca aici. Pe de altă parte, când e o zi frumoasă, te bucuri de primăvară în toată regula.

Ăștia de stau pe la Mediterană în sudul Europei au în general doar gresie pe jos și n-au încălzire centralizată. Mare parte din an e super cald la ei, așa că în restul de trei luni au ales să se chinuie cu aerul condiționat pe cald sau metode mult mai primitive de încălzire. Rezultatul e că iarna, pereții caselor și apartamentelor nu se încălzesc niciodată și e mult mai frig înăuntru decât la noi. Devine deci destul de frustrant, când ai un bebe târâtor după tine. Poate la hotel e altfel, noi am stat în apartamente.

Nu mănânci la ce oră vrei tu la restaurant. Știți de vestita siesta din Spania, în special partea de sud, care închide restaurantele între 15:00 și 19:30, cu oarecare variații. Ce te faci când bebe nu doarme în căruț, are program de somn fix peste programul de prânz al restaurantelor și apoi se culcă de seară când deschid ei pentru cină? Păi nu prea ai ce face, te descurci cum poți (mai găsești și câte o raritate deschisă toată ziua, dar evident nu cârciuma pe care o vrei). Și speri că bebe nu e ceas elvețian la somn, pentru că, aparent, siesta e aproape religie.

Au multe magazine locale foarte drăguțe cu haine pentru copii și în ianuarie sunt, evident, reduceri. Pentru că noi mergem cu bagaj eficientizat, n-am cumpărat prea multe; să fi știut, plecam cu mai puține chestii de acasă.

În extra-sezon, găsești să închiriezi mașină ieftin doar dacă o returnezi în același loc. Să o returnezi în alt oraș e la fel scump ca în sezon, chiar mai scump. Trenul poate fi o opțiune bună, daca nu nimerești ca noi în perioadă de lucrări la calea ferată.

Să stai o lună întreagă, zi de zi, în formula mami, tati și copilul, e și ușor și greu și frumos și mai puțin. Se nasc momente absolut minunate, dar și tensiuni pe care nu le bănuiești când în poveste nu intră plecatul la serviciu sau undeva să nu te vezi ore bune unul cu altul. Asta e valabil oricând, dar cu atât mai mult cu un pitic solicitant în joc.

Mai am multe de zis așa, din înțelepciunea de după drum, le urmăriți în articolele pe fiecare destinație:

În căutarea soarelui (2). Málaga, iarna, cu bebe de 10 luni

În căutarea soarelui (3). Granada, iarna, cu bebe de 10 luni