Mă bate de ceva vreme gândul să fug trei zile de acasă. Nu incongnito, evident, ci cu cooperarea deplină a celuilalt adult responsabil din familia noastră și cu explicații și mulți pupici pentru pitică. Prima plecare de lângă Vera care se numără în ceva mai mare decât ore.

Iau în considerare niște opțiuni mai chill, dar nu e neaparat stilul meu să zac prea mult pe plajă sau prin vreun spa, deși nici asta nu e rău pentru cîteva ore. Vreau ceva cu mai mult fun, să nu fiu singură cuc, să am multe opțiuni de entertainment și lucruri de văzut și făcut, să mă pot și odihni, să fie cu avion, nu cu mașina. I want it all, cum s-ar zice. Numai bine că e Untold în câteva săptămâni, merg și prieteni și colegi acolo, se potrivește la fix.

Nu, nu sunt fan muzică electronică, dar atmosfera e mult prea mișto ca să mă cramponez în asta, plus că există și alte opțiuni în meniu. Fie ați fost, fie încă aveți feed-urile pline de poze și filmulețe de la festival, știți despre ce atmosferă vorbesc. E a treia ediție la care merg, am ratat-o doar pe cea de anul trecut din motive de bebe mic, și tot grozav e. Câteva gânduri răzlețe mai jos, chestiuțe cu care am rămas în minte, pe lângă sentimentul ăla mișto când te-ai distrat și relaxat și în același timp te bucuri să te întorci, să strângi în brațe cele mai dragi persoane.

Îmi place la festival mai mult pe timp de zi decât noaptea. Gata, am zis-o și n-aveți decât să spuneți că sunt bătrână. Nu ignor concertele, dar parcă tot viermuiala aia leneșă printre copaci, lounge-uri și tot felul de activități simpatice, presărată cu pauze de bere sau cafea tolăniți la umbră mi se potrivește mai bine. Noaptea e multă multă aglomerație și greu să vezi lumea cu adevărat, să acorzi atenție detaliilor frumoase, să descoperi ce minuni se mai întâmplă pe acolo.

Noaptea e pentru party, e drept. Și lumea la Untold știe să se distreze. Energie ca pe stadionul acela, concert după concert și artist după artist, mai rar. Și să nu fie muzica pe gustul tău și tot îți place să fii acolo să simți niște gâdilături de adrenalină.

Mă conversez cu mulți șoferi de Uber/taxi/ Taxify. Toți sunt mândri de festivalul ăsta deși mare parte dintre ei n-a participat în niciun an. Pe lângă că le aduce business bun în zilele cu pricina, îmi zic ca au dat numai de oameni faini, cu foarte mici excepții. Se bucură când clienții le zic că e super tare la festival, că le place la Cluj. E o mândrie pe care n-am văzut-o nicicând și în nicio ocazie în București și e un sentiment plăcut să fii parte din fenomen.

Organizarea e brici. N-au bâlbe în program, se face curățenie în continuu și oamenii sunt încurajați să colecteze selectiv, sunt suficiente baruri și locuri cu mâncare (bine, seara când foamea lovește niște zeci de mii de oameni deodată, inevitabil sunt cozi, dar tot decent e), nu văd incidente violente nici măcar la nivel de altercație. Au început profi de la prima ediție, la fel au rămas.

Fashionistele se încadrează bine în peisaj. Deși e funny să vezi câte o influensăriță cum se chinuie să găsească unghiul și expresia potrivite pe fundalul ales sau să fâlfâie „epic” poalele rochiei în timp ce fotograful se tăvălește pe jos să prindă perspectiva câștigătoare, festivalul ar arăta mult mai trist fără toată dichiseala de ținute și coafuri, accesorii extravagante și machiaje excentrice. Încerc un search pe instagram cu hashtag-ul festivalului. Q.e.d

Brandurile partenere vin cu lounge-uri, decoruri, photo opportunities și tot felul de trăznăi de activități mai utile sau mai distractive. Nu sunt toate din aceeași poveste dar clădesc acolo la starea de bine și parcă nu ai sentimentul de bazar ca prin alte părți. Să le iei sistematic de la un capăt la altul și probabil nu-ți ajunge o zi dacă nu faci militărie.

Plec cu bagaj cât de light și mi-e lene să car DSLR-ul, treabă cu care de obicei se ocupă Costel, pentru că el are talent (și la pozat și la cărat). Ca atare am poze făcute cu telefonul, care nu fac neapart cinste situației. Pagina de Facebook Untold are poze și filme grozave, evident, că doar se laudă și ei cu încă un festival mai mult decât reușit. Cea de mai jos e luată de acolo.

Last but not least, mămici și tătici cu copii mici, știți ce zic acum. E super tare să pleci doar cu bagaj de mână, să nu cari toată ziua după tine schimburi, mâncare și jucării, să nu știi ce program ai și doar să go with the flow, să stai noaptea târziu și să dormi până la 11, să citești o oră la amiază, să mănânci porcării fără remușcarea că o mânuță mică se va întinde pofticios în direcția aia, să ții telefonul pe sunet toată ziua, să te ștergi doar pe tine la fund (well, fix așa), să mergi 20 de metri în linie dreaptă fără să te oprești la toți copacii și pietrele de pe jos. Dar doar pentru puțin. Când îngerașul blond apleacă fruntea spre telefon să o pup în video call, my heart just melts și știu că mi-e dor.

Ce? Cum? Unde Cât?

Am zburat cu Wizz Air, cu bilet luat doar cu două săptămâni înainte și am plătit o bogăție de 800 lei (!) pe bilet chel, fără bagaje sau extra-whatever. Că dehh, să prospere toată lumea pe durata festivalului. Cu organizare din timp, niște luni înainte, biletul de avion ajunge chiar decent.

Nici la cazare nu e simplu în perioada cu Untold. Zici că ești la Rio de carnaval, majoritatea hotelurilor vând doar pachete de 4-5 nopți și la prețuri crescute ca Făt Frumos. Eu am fost luată în spațiu de alții și am și primit biletul cadou, astfel că nu m-a lovit așa tare faptul că m-am hotărât târziu să merg la festival. Poți să te înscrii de acum pe site-ul lor aici, să te anunțe cât de repede când se pun în mișcare cu ediția de anul viitor.