Știu că pentru unii părinți mâncarea micilor călători poate fi un subiect de oarece îngrijorări, așa că împărtășesc experiența noastră, plus câteva sfaturi practice din capitolul „am călătorit și am învățat”. Pun însă de la început un disclaimer: Vera e o mâncăcioasă, iar schimbarea de peisaj nu îî afectează apetitul. Are și ea preferințe, bineînțeles, ca fiecare dintre noi, dar nu prea există să nu mănânce nimic. Asta, așa, ca să zic din start că mari chinuri cu subiectul mâncare n-am avut niciodată. Nu înseamnă, însă, că nu e o preocupare importantă în fiecare călătorie.

Deci ce mănâncă totuși copilul în călătorii? Lapte la sân înainte de diversificare și cam ce mănâncă și acasă, varianta simplificată, după diversificare, e răspunsul nostru foarte pe scurt. Cum facem să ne fie și cât mai ușor, e de fapt ce împărtășesc cu voi mai jos.

Înainte de diversificare

La capitolul mâncare, acestea au fost călătoriile simple din punct de vedere logistic. Mergea orice fel de cazare și nu era panică dacă nu ajungeam imediat la piață sau supermarket, iar eu nu am avut rețineri să alăptez în public, deci puteam fi oriunde. Trebuia, desigur, să nu uităm protecțiile de silicon, pentru că altfel nu servea sân. Plus detergentul pentru întreținerea lor și asta era. Recunosc, însă, că prefer să gătesc versus să mă trezesc noaptea să alăptez, deci nu mi-e neaparat dor de vremurile alea.

Dacă bebe bea lapte cu biberonul, logistica e ceva mai mare, bineînțeles și pot scrie doar din experiența prietenilor care au împărtășit cu mine ce și cum au făcut. Mulți dintre ei au plecat cu sterilizator și alte accesorii la prima ieșire (cu mașina, evident), iar în timp le-au mai lăsat acasă și s-au axat pe cazări cu bucătărie utilată unde puteau fierbe biberoanele într-o oală suficient de mare. Înțeleg că poate fi tricky să găsești un anume lapte praf, mai ales dacă pleci în străinătate, astfel că tot ei recomandau să pleci de acasă cu el.

După diversificare

Aici începe distracția adevărată și reconfirmarea faptului că vacanțele cu copii mici sunt un fel de bootcamp pentru părinți și nicidecum acele oaze de relaxare din trecutul recent, pre-bălăuraș.

Borcănele „din comerț”? Eu n-am fost niciodată mare fan mâncare la borcănele; conținutul e lipsit de orice textură și îmi pare cam același gust indiferent de ce ingrediente ar avea, așa că am preferat să le evit în majoritatea timpului și să gătesc. Am recurs la ele doar în zilele în care chiar nu reușeam să facem noi ceva, de exemplu la mutări dintr-un oraș în altul sau cu evenimente neprevăzute.

Borcănele de acasă? Știu că sunt mămici care fac mâncare de acasă și o sterilizează în borcane ca pe conserve, iar apoi le țin la rece. Mâncarea ține așa un număr mai mare de zile, știi ce ai acolo și nu gătești în timpul concediului. Probabil pentru unii funcționează, nu se potrivește însă deloc stilului nostru de a călători, în principal cu avionul și cu bagaje puține.

Later edit: din capitolul „să nu spui niciodată niciodată”, iată-mă la al doilea copil cum nu mai am timp aşa mult prin plimbări şi fac borcănele de acasă pentru bebe. Nu pentru toate zilele, dar suficiente cât să nu fie panică măcar primele zile. În principiu orice mâncare fac şi pentru acasă, puse în bocanele de smântână / iaurt mic de la Lăptăria cu caimac şi fierte ca pe conserve. Cel mai mult am luat 5 cu mine, cam 2 kilograme au avut cu totul – ca să şţiţi cât atârnă la valiză. După ce face bebe un an, probabil vom rămâne cu mâncare de la restuarant sau gătită acolo.

Cazare cu bucătărie / chicinetă echipată. Pentru noi asta a fost direcția de la început și unul dintre criteriile majore la ales cazarea. Despre cazare am mai scris, de altfel. Dacă ai oale, farfurii și tacâmuri pe acolo, gătitul nu diferă mult de ce faci acasă. Ceea ce mă duce la punctul următor.

Mixer de mână. E singurul instrument pe care l-am cărat vreodată cu noi, în afară de castronel, caserolă, termos și lingurițe. Și doar cât Vera a mâncat pasat, adică 3-4 luni. E din acela lung și subțire, nu ocupă cine știe ce loc în bagaj și își face treaba. Sigur, acasă foloseam aparat 2 în 1 care aburește și apoi îl întorci și toacă, dar în deplasare ne-am descurcat foarte bine cu fiert în oală și pasat cu mixerul.

Ce luăm de acasă? Mâncare pentru ziua cu drumul și eventual pentru a doua zi la prânz (adică umplu termosul în loc să-l iau doar jumătate plin), dacă ajungem prea târziu și nu avem timp să facem cumpărături și să gătim seara. Asta înseamnă de obicei un termos din acela cu gura largă cu mâncare, fructe și niște crănțănele sau clătite, eventual și un borcănel de iaurt dacă e drumul lung. Plus o punguță cu provizii, cum îi spun eu.

Punguța cu provizii. Probabil că nu sunt sigura care face asta, dar tare mândră am fost de mine când am ajuns la așa o realizare deșteaptă. Copilul nu mănâncă mult și chiar nu are sens să cumpărăm câte un kilogram de orez, mălai și alte asemenea pe unde mergem, ca apoi să le abandonăm acolo. Așa că pun în punguțe mici de plastic câte 4-5 linguri de orez, paste, mălai, fulgi de ovăz sau alte cereale, bulgur, făină, griș și eventual quinoa și apoi le bag pe toate într-o pungă cu zip-lock. Are sub jumătate de kilogram toată povestea, e compactă și mă ajută să pot găti variat pentru Vera, fără investiții aiurea prin deplasări. Nici nu trebuie să le folosesc pe toate, dar am de ales.

Ce cumpărăm local? Fructe, legume, lapte, iaurt, brânză, carne (de pui în general), ouă, pâine, eventual o sticluță mică de ulei de măsline dacă nu există la cazare. Mergem la piață dacă e disponibilă, ceea ce e și distractiv și la supermarket. Luăm cantități mici și repetăm când e nevoie.

Cât de des gătim? Cam o dată la 2-3 zile mâncare de prânz. Pentru mic dejun, cină și gustări facem chestii pe loc sau le luăm ca atare. Asta ca să nu credeți că îmi petrec concediile gătind. Seara după ce doarme pitica sau în timpul somnului de prânz dacă se întâmplă la cazare, atunci se produce minunea și e în general o mâncare simplă: supă, ciorbă (acrită cu lămâie, nu car borșul după mine) sau ceva tocăniță cu ingrediente variabile. Vera e mare fan mâncăruri zemoase.

Mâncarea de back-up. Adică aia pe care o mănâncă oricând. La noi asta înseamnă iaurt și banane și le am mereu la mine în plimbări, în caz că refuză ce am pregătit sau luat de la restaurant. Recomand să o identificați și la voi; altfel te plimbi cu inima liniștită, știind că nu va face foamea copilul, indiferent de situație.

La restaurant? Aiaiai, cât aștept momentul acela în care va mânca cu noi la restaurant și scap de gătitul la cazare. Dar acum, la un an și jumătate, nu ne putem baza pe asta. Câteodată mănâncă, de cele mai multe ori doar ciugulește câte ceva și preferă mâncarea ei. Plus că în unele țări, nu prea ne potrivim ca specific cu ce dorește ea (de exemplu nu găsim supe sau ciorbe etc).

Later edit: Nu vă pierdeţi speranţa, mâncatul toată familia la restaurant vine repede. La 5 ani, respectiv un 1 an şi 9 luni ai copiilor, găsesc ceva la resturant să le fie pe plac şi mai completăm cu brânză, roşii şi iaurt la cazare dacă la vreo cină nu ieşim în oraş. La Vera ne-am descurcat doar cu restaurant după 2 ani, la Radu ceva mai repede, e fan carne la grătar.

Specificul local. E păcat să nu ne bucurăm de el și asta nu înseamnă că mă apuc să dau copilului dubioșenii, chiar dacă eu mai mult ca sigur le voi încerca. Dar în Grecia a mâncat cantități impresionante de iaurt grecesc, gras și cremos, de exemplu. Ar fi mâncat ea și pita în cantități mari, dar o mai ascundeam. Sau în orice zonă mai caldă, fructele sunt cu siguranță senzaționale și luăm din toate și mâncăm împreună. O aștept să dezvolte gustul pentru pește și fructe de mare, dar nu-mi pare că se va întâmpla în curând. Eu încerc.

Unde mănăncă? Oriunde. În căruț, în scaun de bebe, pe scaun normal sau ținută în brațe. Pe plajă, pe stradă, la resturant, la cazare, chiar cu fundul pe porbagajul mașinii. Dacă e gustare, poate fi și la joacă.

Accesorii. Le-am menționat și mai sus, dar recapitulez ce iau de acasă: în primul rând un termos cu gura largă pentru mâncare gătită. A fost o investiție foartă bună: pui mâncarea caldă de dimineață, înainte de a pleca în plimbări și la prânz direct o servești. Capacul lui poate fi folosit ca și castron, deci nu mai cari altul. Evident, îl folosesc și pe post de caserolă chiar dacă nu am nevoie de păstrat temperatura. În general mai iau un alt castronel, 2-3 lingurițe și o furculiță pentru copii, două bavețici și eventual o caserolă mică pentru fructe ce nu pot fi băgate direct în pungă (boabe de struguri, căpșuni, zmeură etc). Mixerul vertical l-am cărat doar câteva luni, cât a fost nevoie.

La voi cum e cu mâncarea copiilor în călătorii? Povestiți-ne în comentarii, abia așteptăm să aflăm și alte experiențe.

Dacă te interesează şi alte tips & tricks, vezi şi articolul nostru cu învăţăminte din prima călătorie cu bebe în străinătate.

Iar dacă ţi-a fost de folos acest articol, ne poţi susţine urmărindu-ne pe Facebook şi pe Instagram şi dând share în reţeaua ta.