Tocmai ce am povestit despre prima călătorie cu bebe în afara țării, mai exact în Creta. Ne-am bălăcit și (nu prea) ne-am bronzat, iar ca la orice „first”, am avut niște aha-moments și o serie de learnings. La unele o să ziceți pfff, asta e la mintea cocoșului, la altele o să dați ochii peste cap, cum de nu te-ai gândit de la început. Ne-au și ieșit bine, din prima, destule. Le adun aici, să fie de ajutor și pentru alții. Și vă rog să completați în comentarii ce mi-a scăpat mie, din experiența voastră de primă călătorie cu bebe.

Când mergem:

Oricând. Doar să fie confortabile toate părțile implicate. Sigur, bebe nu zice încă ce și cum, dar în general dacă e cu mama, things are really good. E și cu tata, things are great. După dorința și sufletul meu, aș fi plecat și când Vera avea o lună. Dar începutul relației noastre a fost mai dificil decât am anticipat, așa că până la cinci luni ale ei am făcut doar niște ieșiri de weekend la munte, în România.

Unde mergem:

Undeva relativ aproape, aș zice. Adică zbor de o oră, o oră și ceva în cazul nostru, care oricum nu suntem mari fani ai drumurilor lungi cu mașina. Și fără escală, pentru că nu sunt cele mai distractive treburi, mai ales dacă intri în Schengen și repeți povestea cu îmbracă-te dezbracă-te la security check. Nu înseamnă că nu am luat cazare pe coasta cealaltă a insulei și am mai făcut o oră și ceva de mers cu mașina până acolo. Că așa îmi place mie să mă complic. Nu regret nimic, dar aș recomanda asta doar dacă aveți zborul în prima parte a zilei, să nu întrați în noapte cu un bebe obosit și enervat.

Și la cald, aș mai adăuga. E mai prietenos să poți sta afară cât vrei. Clar, dacă e iarnă și vreți în plimbări, cald foarte aproape nu o să găsiți, dar „mai cald” e la îndemână. Important să o luați către sud. Sicilia, Malta, Cipru îmi vin acum în minte.

Cu ce mergem:

Clar cu avionul, pentru noi. Per total poate dura destul de mult să ajungem de acasă la cazarea de vacanță oricum, dar activitățile sunt variate și, luându-le pe rînd, trecem cu ușurință de fiecare etapă.

Nici acum, după un an, nu am curaj să fac un drum cu mașina mai lung de două-trei ore cu Vera. Ea nu doarme mult în mașină, se plictisește și se lasă repede cu plâns. Dacă voi și piticii voștri sunteți, însă, fani mașină, povestiți-mi și mie mai jos experiența voastră și cîteva tricks & tips specifice.

Până la aeroport:

Am mers cu mașina noastră și am lăsat-o în parcarea pe termen lung a aeroportului. A fost cea mai practică soluție și mă bucur că mi-a picat fisa și nu ne-am trambalat cu alte variante. Nu sunt de acord cu mersul cu bebe fără scoică / scaun de mașină, astfel că am evitat taxi sau ceva similar. Detalii despre preț pe site-ul aeroportului, pentru parcare chiar în incintă; mai există și alte variante prin zonă, mai ieftine, dar tot trebuie să mai iei un shuttle, câteva minute, până la Plecări.

Sigur, dacă aveți prieteni săritori, pot să vă ducă și aducă ei cu mașina, cu scaunul lor de bebe sau al vostru. Insist cu cel scaun, că tare mai e important.

Check-in:

Recomand check-in-ul de acasă, ca să rămână la aeroport doar predatul bagajelor. Doar la zboruri charter nu merge online și atunci faceți ochii mari, să nu pățiți ca noi să vă dea locuri pe rânduri diferite. L-am urat de bine în gând pe bălălăul care s-a gândit să nu ne dea locuri alături, în condițiile în care eram și cu bebe, dar nu m-am preocupat prea tare. Eram convinsă că lumea ne va ajuta cu mutări în avion, dată fiind bebelușa simpatică. Well, not all people are nice! Am primit ceva refuzuri până am insistat să ne mute în primul rând unde erau două locuri libere, căpitanul a fost înțelegător și iaca rezolvarea. Dar vă rog eu o treabă: dacă vă cere o mămică în avion să faceți schimb de locuri ca să poată sta lângă tată, please do so. E al naibii de greu să fii cu bebe în brațe singur, blocat în scaun cu centuri. Încă un set de mâine ajutătoare să scoată o suzetă, o apă și ce mai trebuie, sunt tare importante.

Șiii…am un super trick pentru check-in. Am aflat și eu relativ recent despre el de la alți părinți călători și l-am aplicat o singură dată, deci nu am încă puterea numerelor în spate. Dar are sens și data aia chiar a funcționat și la dus și la întors. So here it goes: când faceți check-in online, alegeți locurile de la geam + coridor, lăsați-l pe cel din centru liber (de exemplu mă pun pe mine și Vera pe 8A și pe Costel pe 8C). Astfel cresc tare mult șansele să rămână liber acel loc și să aveți mai mult spațiu de desfășurare în avion; nimeni nu alege loc pe centru, zic eu, dacă are opțiuni. Sigur, dacă avionul e complet vândut, se va ocupa și acel loc, dar cu siguranță persoana în cauză va fi de acord să treacă la geam sau coridor, because who wants a baby passed over their head? Și n-ați pierdut nimic.

Of course, cu bebe nu poți alege locurile de la ieșirile de urgență, chiar dacă ar fi tare util extra-spațiul.

În aeroport:

La Otopeni am făcut security check la bagaje agabaritice din motive de căruț. Se așteaptă mai puțin la coadă, so yeey.

De precizat că la controlul de securitate trebuie să scoți copilul din orice dispozitiv de cărat sau purtat. Deci dacă amărâtul doarme în sistem de purtare cuibărit la piept, va fi trezit fără drept de apel. Sau în funcție de cum doarme, poate reușiți să păstrați somnul; la noi ar fi misiune imposibilă.

Sistemul de purtare a fost tare folositor în aeroport, mai ales la toată operațiunea de boarding (poartă, autobuz, suit în avion). E unul dintre lucrurile fără de care nu aș pleca.

Și apropos de boarding: personalul strigă în mod repetat că cei care călătoresc cu copii au prioritate la boarding, dar eu nu văd rostul. Adică îl văd pentru organizatoricele lor, dar de ce ai vrea să stai mai mult cu bebe în brațe într-un loc îngrămădit în care nici nu au dat încă drumul la aer condiționat, când poți să aștepți în aeroport, în spațiu mai larg? Noi ne urcăm tot timpul printre ultimii în avion și nu am făcut excepție cu bebe. Singurul inconvenient ar putea fi legat de bagajele de mână, pentru care câteodată nu prea mai găsești loc, mai ales dacă zbori cu low-cost. Noi ne-am descurcat, însă, de fiecare dată și oricum geanta Verei o vrem la îndemână, sub scaunul din față.

În avion:

Sunt câteva griji cheie aici (sau doar eu le aveam?): ce fac dacă o dor urechile? dacă se sperie? dacă se plictisește? dacă nu vrea să doarmă?

Am pus-o la sân sau i-am dat suzetă la decolare și aterizare, să nu i se înfunde urechile și să o doară. Nu am avut probleme. M-am panicat un pic, însă, când la decolare era așa de supărată de refuza inițial sânul. A vrut, totuși, suzeta și după ce s-a liniștit, oarecum în somn, am transferat-o la sân.

Prima dată chiar s-a speriat și a plâns ceva, cu țipete de zici că o tăiam mărunțel. Era și obosită și, probabil de epuizare, a adormit destul de repede și s-a calmat. Multe zboruri și un an mai târziu, rămâne singura dată când a plâns așa supărată în avion, so don’t lose hope!

Am luat câteva jucării în avion, dar nu prea multe, oricum mult mai interesante i s-au părut măsuța, centura, parasolarul și companionii de drum. Plus vorbitul pe voci diferite, cântatul și maimuțăritul. Plecați cu chef de joacă!

Dacă nu vrea să doarmă și bebe e liniștit, băgați entertainment tot zborul. Joacă și maimuțăreală să fie. Dacă e tare obosit și musai să doarmă, pe noi ne-au ajutat fie pusul la sân, fie sistemul de purtare și plimbatul pe coridor, după ce poți să te ridici de pe scaun.

Bagaje:

Lucrurile diferă de la o companie de zbor la alta și trebuie verificate, dar în general bebe are dreptul să călătorească cu bagaj de mână separat și cu căruț, care se lasă lângă avion. De asemenea, se acceptă la bord biberoanele și recipientele de mâncare pentru bebe.

Noi doi singurei eram deja la nivelul ninja de eficiență bagaje: plecam pentru orice durată doar cu bagaje de mână; pentru o destinație caldă totuși. Practic am adăugat doar lucrurile Verei și așa am ajuns la o valiză, un bagaj de mână și un căruț. Oricum am luat prea multe lucruri de îmbrăcat pentru Vera, ar fi putut să facă parada modei în fiecare zi la câte body-uri, salopețele și pantaloni am pus acolo. Să fie, că nu știi niciodată. Și chestii mai groase, dacă se schimbă prognoza la polul opus. Wrong! În călătoriile următoare am văzut că și dacă murdărește mai mult decît estimez eu, pot oricând spăla chiar și de mână o salopetă și un body cât antebrațul meu. Și că atunci când media temeperaturilor așteptate depășește 25 de grade, un singur hanorac chiar ajunge.

Am luat cu noi scutece și șervețele umede doar pentru ziua cu drumul și încă pentru una, just in case. Pentru restul perioadei am cumpărat de acolo. Sunt foarte voluminoase și chiar găsești în orice supermarket.

Noi am avut căruțul sport (din ălă mare, din setul 3 în 1) în această primă călătorie. Se poate merge și cu landou, doar să se scoată de pe cadru.

N-am plecat cu farmacia după noi, ci cu un bare-minimum de urgență, respectiv antitermice, ser fiziologic, apărățeanul de tras muci. Vera nu a avut niciodată probleme cu stomacul și era și alăptată exclusiv, deci în direcția asta nu am luat nimic. Mă gândeam că oricum dacă e să pățească ceva, mergem întâi la un doctor și îmi recomandă ce să cumpăr local.

Cazare:

Cazarea potrivită e vitală, mai ales când stai mai mult timp. Pare no-brainer, dar ajunge să te saboteze dacă nu e ce trebuie. Înainte de bebe, era important să fie curat, cu lumină naturală, decent de cald / răcoare după caz și să am apă caldă. Eventual să fie aproape de cârciumi bune, să ne putem întoarce seara pe jos. Now it’s a bit different.

Must have-ul absolut, pe care îl văd eu, e să aibă un dormitor separat, care se închide cu ușă. Asta ca să poți să mai faci una alta seara după ce adoarme bebe sau măcar să bei un pahar de vin altfel decât orbecăind și pe muțește. Că tot s-au dus ieșirile de seară. Merge și o singură cameră dacă ai terasă ok sau cârciumă chiar la cazare, dar tot treci pe la bebe bâjbâind prin întuneric, dacă îți trebuie ceva. Acum, dacă bebe doarme indiferent de condiții, lucky you, te invidiez! Poate ar fi de spus că noi n-am mers niciodată la all inclusive sau resorturi mari și nici nu simțim vreo dorință, chiar după ce a apărut Vera. Nu văd nimic rău în a merge așa, but it’s just not us.

Cât de departe sau de aproape de plajă sau alte obiective să fie cazarea ține de fiecare cât e dispus să meargă și cât de tolerant e bebe la stat și dormit în căruț.

Să ai restaurant chiar la cazare e un mare avantaj pentru seară. În general bebe adoarme devreme față de un adult și parcă măcar o dată pe zi ai vrea să stai liniștit la masă (cu babyphone-ul la îndemână, evident). Dar nu e musai, unul dintre părinți poate face o plimbare de seară și se întoarce cu mâncare la pachet. Acolo romantism, când mănânci din caserolă și bei vin din pahar din ăla lărguț, de apă sau de pus periuța de dinți în el.

Cum Vera era alăptată, am folosit chicineta destul de puțin. Pe măsură ce ea a mai crescut și am început diversificarea, „bucătătie utilată” a devenit unul dintre criteriile după care selectez cazarea.

Mâncare:

La cinci luni, Vera era alăptată exclusiv, deci mâncarea a fost la purtător. A fost cea mai fără de griji călătorie cu bebe din punctul acesta de vedere. Cum am făcut la diversificare, am detaliat pe larg în alt articol.

Pentru că am zero experiență cu biberoanele, scrieți voi, vă rog, în comentarii cum faceți cu ele: câte luați, le sterilizați sau nu în concediu etc.

La plajă:

Noi n-am fost niciodată în stare să ajungem pe plajă doar la orele alea super ok. Până te mobilizezi să ajungi, trebuie să și pleci. Nici inconștienți nu suntem să ne expunem copilul aiurea la pericole, deci soluția e umbra naturală. Cât mai deasă. Și dacă plaja nu are? Păi cauți să aibă. Selectezi destinația în funcție de asta. Atât e de important, din punctul meu de vedere. Umbrela nu e ce trebuie, zic eu: una că nu are de multe ori protecție UV, alta că oricum umbra e mică și e cald de mori sub ea. Alea de stuf sau alte frunze intră la capitolul umbră naturală.

La Mediterana, de exemplu, plajele cu pini sunt ceva des întâlnit, nu e o condiție așa de restrictivă. Noi nu ne-am documentat pentru prima plecare, dar am avut noroc și am dat de plajă umbrită chiar peste drum. Așa am învățat cât e de importantă. Nici nu vreau să mă gândesc cum e să stai cu bebe la cazare de la 10 la 18, ca să eviți soarele puternic. Pentru mine nu ar fi fost concediu.

Chiar și la cinci luni, am dat-o pe Vera cu cremă cu protecție solară. Am ales, însă, una cu filtru mecanic, nu chimic. E mai enervantă pentru că rămân urme albe pe piele, dar teoretic nu se absoarbe, rămâne doar ca o barieră externă.

Cât nu dormea, mânca, se bălăcea cu noi sau făcea avionul cu tati, am ținut-o pe șezlong pe spate sau pe burtă, așezată pe un prosop. Și unul dintre noi se juca în permanență cu ea. Dacă nu ar fi fost disponibile șezlonguri, probabil aș fi așezat-o pe nisip, tot pe prosop plus eventual un cearșaf.

La restaurant:

Noi suntem gurmanzi. Un pic de tzatziki, că suntem în Grecia, niște sardine că n-am mâncat de vara trecută, niște caracatiță că îmi plouă în gură și parcă și salata aia sună bine. Vrem și din aia și din cealaltă și poate și din astalaltă. Nu a fost chiar cea mai bună idee să le comandăm pe toate de la început cu Vera lângă noi. Inevitabil i se termina repede răbdarea și începeam să aruncăm mâncarea pe gât ca pelicanii, că doar era păcat de ea. Note to self: de comandat câte o porție pe rând. Probabil cele mai liniștite mese au fost cele la care o alăptam și pe ea. Nu e cea mai confortabilă treabă, dar funcționează.

Doctori și spitale:

N-a fost cazul, din fericire, de niciunele în această primă călătorie. Înainte să plecăm am verificat ca la o distanță de maxim 20 minute cu mașina de cazare să existe clinică / spital cu cameră de gardă sau serviciu non-stop. Nimic rocket-science, doar m-am uitat pe google maps să văd ce există în jur și apoi le-am căutat separat pe cele mai apropiate pentru detaliile de mai sus. Am avut și asigurări de călătorie toți trei.

Lucruri esențiale de avut la noi:

Evident, asta e lista noastră, pot diferi de la bebe la bebe și de la părinte la părinte. Sistem de purtare, babyphone, suzete, detergent baby-friendly pentru suzete, pălărie de soare, cremă de soare, antitermice.

Despre așteptări și moderație:

Ei, asta e partea grea. Învățăturile logistico-organizatorice sunt multe și importante, vedeți ce a ieșit mai sus, dar cred că cea mai grea adaptare, cel puțin pentru mine personal, este moderația. Cu bebe chiar nu poți să faci tot ce făceai înainte în călătorii și clar nu în același ritm (ok, nu cu Vera, nu știu cum e cu alții). Pentru unii vine natural, pentru mine a fost un adevărat struggle interior să accept că sunt în locuri cu atât de mult potențial, iar eu să mă mulțumesc doar să scratch the surface câteodată, ca să nu afectez confortul copilului. Să nu am așteptări sau să le pun foarte jos, să nu fac planuri sau să fie foarte simple, să nu vreau în x locuri și să fac y chestii, astea au fost provocările mele cele mai mari. Încă n-am rezolvat-o pe asta, lucrez la ea și Costel mă mai temperează când o iau aiurea. Don’t get me wrong, îmi place în plimbări cu Vera, ador să o văd cum face descoperiri și se bucură de locurile în care mergem, dar tot greu rămâne să liniștesc spiridușul ăla interior care îmi spune: dar aici ce-o fi? hai să vedem, că nu pare așa departe. Tot eu îmi zic, însă, a încurajare, că dorul meu constant de ducă îmi dă curajul să plec cu ea și să mă asigur că totul va fi bine, că are de învățat din experiențe noi și că în timp poate va iubi călătoriile la fel de mult ca și mine.

Eu am scris multe. Ce recomandări aveți voi? Cum a fost prima voastră călătorie cu bebe?