”În 15 septembrie, când alți copii începeau școala, noi am pornit la drum, cu gândul de a le oferi băieților o școală altfel: worldschooling.” Ștefana și Sergiu visează la această călătorie de când s-au născut gemenii Marc și Eric: o oportunitate de învățare la prima mână, din experiențe directe, pentru mari și mici.

Anul trecut în iunie și-au împachetat viața din sudul Spaniei, au petrecut vara în România la bunici muncind și planificând, iar în septembrie au plecat în călătorie cu planul de a petrece aproape un an împărțit în mod egal între America de Sud plus America Centrală și Asia de Sud-Est. Au explorat Peru, Bolivia, Chile, Argentina, Brazilia, Columbia, Panama și Costa Rica, la sfârșitul lui ianuarie au zburat spre Asia, unde au vizitat Singapore și Malaysia, iar acum sunt în Thailanda.

Am povestit cu Ștefana despre această experiență în cadrul proiectului #DeVorbaCuCalatori, o serie de interviuri cu persoane care fac proiecte frumoase conexe călătoriilor sau călătoresc în feluri poate mai puțin populare pentru majoritatea dintre noi, dar care cresc ca și amploare a fenomenului (solo, în familie pe termen lung, workation etc). Povești de călătorie și experiențe personale care să inspire, să „deschidă” lumea și, de ce nu, să mai zdruncine din prejudecăți. 

Încep în forță cu întrebările: e călătoria aceasta așa cum v-ați imaginat când ați plănuit-o? Ce e nesperat de ușor versus ce vă gândeați voi la început? Ce e, pe de altă parte, mai greu decât ați crezut?

Ați avut parte de întâmplări neprevăzute, plăcute sau mai puțin plăcute?

În mare parte lucrurile au mers conform planului, dar am avut și vreo 2-3 incidente minore: un cap spart, o enterocolită, o căzătură de pe balansoar, urmată de o plimbare cu ambulanța până la tomograf. Dar din fericire toate s-au soluționat ușor și au fost acoperite de asigurarea de călătorie.

O surpriză plăcută a fost însă zborul Ushuaia – El Calafate: am călătorit cu un avion de 10 persoane doar noi, echipajul și încă o doamnă. A fost tare distractiv!

Ce zic copiii despre experiența aceasta? Le e dor de grădiniță și prieteni, cer vreodată acasă sau pur și simplu au îmbrățișat o nouă viață?

Ne mai povestesc uneori despre prieteni și familie, dar nu s-au plâns deloc de dor. Cer des să mergem în parcuri la locuri de joacă pentru a interacționa cu alți copii și acum visează la zăpada de la bunica din curte, dar în general sunt foarte încântați de aventura asta.

La plimbare cu pinguinii, Punta Tombo, Argentina (stânga); Machu Picchu, Peru (dreapta)

De obicei, acasă, părinții merg la birou, copiii la grădiniță, există timp petrecut separat. Cum e să fii absolut tot timpul împreună?

După 4 luni petrecute încuiați în casă, în carantină, cu lucru full time și 2 copii de 2,5 ani, să fim împreună toată ziua, în mijlocul naturii, ni se pare floare la ureche. Dar când noi, părinții, suntem totuși obosiți, ne mai acordăm unul altuia câte un moment de respiro.

Sunt convinsă că mulți oameni sunt curioși cum ați făcut cu serviciile voastre: lucrați remote, aveți un an sabatic, cum v-ați organizat?

Amândoi lucram la firme din Gibraltar. Sergiu e programator și după 7 ani la aceeași firmă, a decis să-și dea demisia. Eu sunt contabil și lucram în sistem hibrid, așa că mi-am redus numărul de ore și acum lucrez remote 2 zile pe săptămână (de obicei luni și marți).

Marc și Eric nu merg încă la școală, bănuiesc. Urmează, însă, vreo formă de educație formală online?

De la 18 luni și până la 5 ani, Marc și Eric au mers la o gradiniță Montessori bilingvă (spaniolă, engleză). Anul acesta nu urmează niciun fel de cursuri în cadru organizat. Avem cu noi câteva caiete de scriere, pe care exersează o oră pe zi. Și de când am plecat au fiecare tabletă, pe care au zilnic maxim o oră de activități educative (ABCmouse, Reading Eggs). În rest “citesc” cărți din aplicațiile Kindle, Scribd și NABU sau ascultă cărți audio de pe Spotify sau Poveștile Cristinei. Am pus citesc în ghilimele pentru că nu știu încă să citească singuri, dar urmăresc ilustrațiile și își povestesc unul altuia acțiunea cărții.

Un pic de logistică: Ce formă de cazare alegeți și cum călătoriți între destinații?

Pentru cazare am folosit Booking, Airbnb și Agoda (Asia). Preferăm hotelurile care au apartament cu chicineta și mic dejun inclus, dar suntem destul de flexibili. La capitolul mijloace de transport cred că le-am încercat pe toate (în afară de balon cu aer cald): cal, sistem de telecabine, autobuz de zi și de noapte, avion mic de 10 pasageri etc, dar cel mai mult ne place tuturor să călătorim cu barca rapidă.

Câte bagaje aveți? Ce ați învățat că e esențial la capitolul împachetare pentru călătorii pe termen lung?

Avem cu noi 6 bagaje: 2 rucsacuri mari de 60l (15-20 kg), 2 rucsacuri mici de 15l, 2 rucsacuri de copii (8l) și nu sunt niciodată pline.

E important să ai cu tine haine multifuncționale (ex. pantaloni lungi cu fermoar, care se transformă în pantaloni scurți), haine din lâna merinos care ocupă puțin loc, nu rețin mirosurile neplacute și sunt potrivite și pentru orice temperatură, să ai garderoba tip capsulă, adică toate tricourile să se potrivescă cu toți pantalonii. Și nu trebuie să iei cu tine haine foarte groase, ci să optezi, în schimb, pentru mai multe straturi: de exemplu o haină subtire, dar calduroasă și o haină antivânt impermeabilă peste. Și să nu mergi nici pâna la colțul străzii fără trusa de prim ajutor.

Avem cu noi tot felul de sisteme de împachetare: cuburi de compresie (compression packing cubes); saci de compresie impermeabili (dry bags); mici gentuțe cu fermoar, așa încât totul să fie organizat pe categorii și să găsim ușor ce avem nevoie. Deci aș zice că esențial e să iți creezi un sistem și să te ții de el.

Cât de intensiv vizitați? Intercalați și zile de relaxare în care nu faceți nimic special?

La începutul călătoriei ne-am propus să ne ghidăm după copii, să nu fie stresați sau obosiți de faptul că ne mutăm prea des. Dar cum ei s-au acomodat rapid la noul ritm, stăm 3-7 zile într-o locație. De obicei luni și marți, când eu lucrez, sunt zile mai liniștite. Băieți merg cu Sergiu la parcuri de joacă, pe plajă sau la piscină. Miercuri sau duminică călătorim între locații. Iar în restul zilelor planificăm activități mai complexe. Petrecem 2-4 săptămâni în fiecare țară.

Să trecem la ce ați văzut și trăit: după 4 luni în America de Sud, ce v-a impresionat cel mai mult pe acest continent, pe voi adulții? Dar pe copii?

Toți patru suntem fani monumente ale naturii. Muntele cu 7 culori, Vinicunca, din Cusco, Peru, ne-a emoționat cel mai tare. Dar ne-au impresionat și Deșertul de sare din Uyuni, Bolivia, cascadele de la Iguazu, Argentina și Brazilia, ghețarul Perito Moreno din El Calafate, Argentina și toată zona Patagoniei, Chile și Argentina, în special El Chalten. Băieților le-a plăcut colonia de pinguini din Punta Tombo, Puerto Madryn, Argentina și jungla din Parcul Național Tayrona, Santa Marta, Columbia. Și deși sunt din America Centrală, trebuie obligatoriu să menționez și Bocas del Toro, Panama, insule de care ne-am îndrăgostit toată familia. 

Ați apucat în vreun loc să interacționați mai mult cu localnicii? Copiii leagă prietenii de scurtă durată?

Marc și Eric își găsesc foarte ușor parteneri de joacă pe plajă și prin parcuri. Dar cel mai aproape de localnici am fost în Parcul Național Tayrona, de lângă Santa Marta, Columbia. Acolo am petrecut o săptămână “off the grid”, la malul Mării Caraibilor și am dormit într-o cabană de paie, printre liane și palmieri. Complexul unde ne-am cazat era o mică afacere familială și băieți s-au împrietenit foarte repede cu familia proprietarilor.

Pentru mine călătoriile sunt mereu și despre a încerca mâncarea locală. Trei feluri de mâncare specifică pe care le recomandați din toată inima: care sunt și din ce țară / regiune fiecare și cu ce v-au cucerit?

Friptură de alpaca cu quinoa (Peru) – pentru că efectiv ți se topește în gură.

Ceviche (Peru), pentru că ne place mult peștele.

Păstrăv din Titicaca la grătar cu orez și salată (Bolivia), pentru că deși e o mâncare simplă, e gătită cu mare drag de bolivieni. Asta e și mâncare preferată a băieților. 

Bonus: Dacă ajungeți prin Columbia încercați cât de multe fructe noi puteți: au peste 400 de specii diferite.

Ați ajuns de relativ puțin timp în Asia. Cum e trecerea de la America de Sud la Asia?

A fost foarte lejer, mai ales că am zburat în Singapore, unde engleza e la ea acasă. Ne-am acomodat rapid cu noul fus orar și cu mâncarea asiatică eram oricum prieteni buni.

Ce ați recomanda familiilor care se gândesc să facă o astfel de călătorie?

Pentru o schimbare de perspectivă, recomand tuturor să iasă din zona de confort și să organizeze pe cont propriu o călătorie de cel puțin două săptămâni în afara țări. Cu puțină atenție, se poate călători și cu bugetul de acasă și îți poți face o vagă idee despre stilul acesta de viață. În ziua de azi e foarte ușor să călătorești față de acum 10 ani, iar copii sunt mai flexibili decat le dăm credit. Și ca un pont: compression packing cubes îți fac viața de călător mult mai ușoară.

Și ultima întrebare: ce urmează pentru familia Bota după anul petrecut prin lume?

Marc și Eric vor trebui să înceapă școala în septembrie și vrem să ne stabilim undeva până atunci. Ne așteaptă un apartament în Cluj, dar cred că ne vom întoarce totuși în sudul Spaniei. Ne e foarte greu să ne mai imaginăm viața departe de mare sau ocean. Vom continua să călătorim cât de mult putem în weekendurile prelungite și vacanțele școlare. Probabil vom reveni la stilul de viață nomad când băieții vor fi mai mari și vor putea urma cursuri online fără supraveghere constantă.