Îi urmăresc de ceva vreme pe rețelele de socializare și le admir familia frumoasă, aventurile, bucuria cu care explorează lumea, cu bune și cu rele, dragul de a descoperi. Așa că am fost curioasă să le adresez câteva întrebări în cadrul proiectului #DeVorbaCuCalatori, o serie de interviuri cu persoane care fac proiecte frumoase conexe călătoriilor sau călătoresc în feluri poate mai puțin populare pentru majoritatea dintre noi, dar care cresc ca și amploare a fenomenului (solo, în familie pe termen lung, workation etc). Povești de călătorie și experiențe personale care să inspire, să „deschidă” lumea și, de ce nu, să mai zdruncine din prejudecăți.
Oana și Attila, copiii Arun, Evan și David și cățelușa Blue, adică familia Hajos, sunt pe drum din noiembrie 2021. Călătoresc cu autorulota, care le e casă pentru mare parte din an, lucrează, învață și pur și simplu trăiesc acolo unde îi poartă curiozitatea și setea de explorare. Petrec cam 3 luni în fiecare țară și până acum au explorat Turcia, Grecia, Italia, România, Franța și Spania, iar în acest moment sunt în Maroc.
Ideea s-a înfiripat treptat, când au început să lungească din ce în ce mai mult vacanțele lucrând remote și s-au întrebat „de ce să stăm în România când putem vedea lumea?”
Nu e doar o călătorie, este stilul lor curent de viață, iar Oana a răspuns la o serie de întrebări despre cum arată el: trăiri, momente și inspirație, dar și practicalități pentru alte familii care se gândesc o la viață sau perioadă nomadă în viitor.
Sunteți pe drum, împreună, de peste un an de zile. Cum au evoluat dinamica voastră de familie, relațiile dintre voi?
Totul e la fel, nu ne-am omorât dacă la asta te referi :)) Suntem mult mai apropiați și savurăm aceste clipe trecătoare când copiii ne vor alături.
Există o denumire specifică pentru cei care călătoresc cu (auto)rulota prin lume? Îmi imaginez că există și comunități ale căror membri țin legătura între ei. Vă simțiți parte a unei comunități sau sunt doar punctuale și contextuale întâlnirile cu cei care călătoresc în același mod?
Da, există grupuri de roadschooling și worldschooling. Ne-am mai întălnit pe parcurs cu membri, am socializat, la fel și copiii între ei. Pe viitor sper să ne alăturăm unor hub-uri de călători pentru ca băieții noștri să-și facă prieteni.
E călătoria aceasta așa cum v-ați imaginat când ați plănuit-o? Ce e mai ușor decât credeați voi la început? Dar mai greu?
Când ne-am pornit ne-am gândit doar că e altceva și că vom învăța multe pe parcurs. Și așa a fost. E ușor dar e și greu, depinde de situații. Am crezut că vom fi mai organizați, dar am descoperit că programul nu depinde doar de noi, ci de vreme, de locuri, de împrejurări. A trebuit să ne adaptam la toate acestea. Și asta învățăm, să găsim soluții și să fim flexibili.
Povestește-ne, dacă a fost cazul, o întâmplare de pe drum din capitolul „faith in humanity restored”.
Oamenii sunt atât de prietenoși! Începând cu doamna din Italia a cărei mașină am zgâriat-o și în final ne-a dat prăjituri pentru copii, apoi turcii (chiar în Gaziantep unde a fost cutremurul) care ne-au ajutat să ne dezăpezim și tot ei care ne dădeau pește gratis, grătar și orice aveau, doar din bucuria de a împărți cu noi. Apoi aici în Maroc, unde persoane random de pe stradă îți oferă scaun doar să nu stai în picioare la fast food, ori câte un bătrân cu un coș mare se oprește lângă camper să ne dea portocale. În plus față de acestea, toți românii care ne-au contactat pe parcurs și ne-au invitat în orașele și casele lor au fost minunați!
V-ați lovit de prejudecăți pe unde ați fost, de oricare ar fi ele?
Da, mai ales în legătură cu școala copiilor. Multă lume nu înțelege că se poate și altfel.
Din țările / regiunile / orașele pe care le-ați vizitat, care a fost cea mai surprinzătoare versus ce vă așteptați să găsiți pe acolo?
Turcia ne-a surprins foarte tare cu atâtea situri arheologice frumoase, muzee și natură impresionantă. Despre Italia nu credeam că e chiar atât de frumoasă pe cât e de lăudată, dar da, ne-am lămurit, este 🙂 Iar Marocul ne-a surprins și negativ pentru că poliția interzice wild camping și tot ne adună în parcări, doar ca să plătim ceva.
Ați apucat în vreun loc să interacționați mai mult cu localnicii? Copiii leagă prietenii de scurtă durată?
Da, în Spania. Sigur, se joacă cu alți copii și leagă prietenii atât cu ei cât și cu adulți.
Le e dor copiilor de școală (convențională) și prieteni, cer vreodată acasă sau pur și simplu au îmbrățișat o nouă normalitate? De distrat se distrează cu siguranță.
Niciodată nu cer acasă, nu le e dor de școală. Dar vor să se vadă cu prietenii și mai ales cu bunicii pentru care rezervăm cel puțin o lună în fiecare an.
Care este sentimentul pe care îl ai cel mai des dimineața, când începe o nouă zi?
Când deschid ochii mă gândesc unde suntem :)) Uneori sunt entuziasmată că urmează să vizităm ceva nou, alte ori mă bucur că stăm într-un loc și mai lucrez, depinde.
Ați fost prin vreun loc pe care să îl simțiți ca pe un potențial „acasă” permanent, dacă vă veți hotărî să vă stabiliți (alt)undeva?
Spania ni s-a parut foarte ofertantă. Are de toate, este dezvoltată și nu așa scumpă. Dar încă nu suntem hotărâți să ne așezăm și nici nu am epuizat locurile (de vizitat).
Urmează câteva întrebări mai pragmatice, ale căror răspunsuri vor ajuta cu siguranță pe cei care visează să facă o călătorie mai lungă cu autorulota sau chiar să încerce pe termen nedefinit acest stil de viață.
Întâi despre autorulotă: ați cumpărat-o pentru această călătorie sau deja erați obișnuiți cu genul acesta de transport-cazare?
Înainte de a o cumpăra, am experimentat călătoriile cu rulota și apoi am închiriat o autorulotă. Au fost pași mici, dar ne-a ajutat să realizăm exact ce ne trebuie.
Cum funcționați în spațiul limitat al autorulotei astfel încât să nu vă enervați unul pe celălalt? Aveți o rutină, niște reguli scrise sau nescrise?
Nu cred că e pentru oricine. Da, ne ocolim, e un fel de flow 🙂 Dar am învățat să avem răbdare și să ne suportăm.
Gătiți mult în autorulotă sau mâncați mai mult „în oraș” / take-away?
Mai mult gătim noi, de multe ori rețete locale cu ingrediente de la piață. E și mai ieftin așa, păstrăm bani pentru obiective.
Sunteți un ilustrator și un fotograf, deci puteți lucra (de) oriunde. V-a fost mai greu sau mai ușor să obțineți contracte noi? Care sunt oportunitățile și provocările lucrând de pe drum?
Pentru Attila e chiar un avantaj pentru că el poate anunța locația unde va fi și ia câte o nuntă în acea zonă (de fapt așa am început să călătorim timp mai îndelungat). Cât despre mine, în domeniul ilustrației, e indiferent locul unde lucrez. Un plus este inspirația, care e la tot pasul.
Copiii urmează o școală formală online, sunt homeschooled sau ce formă de educație ați ales pentru această perioadă, pe lângă cea a descoperirii lumii la prima mână?
Copiii sunt înscriși la o școală americană care susține homeschooling-ul și învață în moduri diferite. De exemplu, acum suntem într-o rezervație de ibis, unde sunt ultimele 700 astfel de păsări din lume. Am căutat un documentar pe Youtube si am aprofundat subiectul, apoi am observat păsările pe stânci și le-am desenat. Poate că nu e subiect de olimpiadă, dar face parte din cultura generala și cred că e important. Alte lucruri de bază, cum ar fi matematica, le facem zilnic sau periodic dimineața în camper, după o curiculă. Avem foarte multe materiale după care facem școală, plus toate lucrurile pe care le deprind în mod neacademic. În muzee învață cel mai mult: la Pompeii, de exemplu, a fost foarte fain, am invatat multe (și noi adulții) despre Roma antică și despre vulcani. Cam așa se învață: văzând, documentând, schimbând impresii și răspunzând la sutele de întrebări.
Ce aplicații folosiți? De exemplu pentru locurile de înnoptat și alte aspecte logistice importante?
Folosim Google Maps pentru a căuta obiective și muzee, iar ca aplicație Park4night pentru locuri de înnoptat. În plus, grupuri de Facebook precum Worldschoolers, Vanlife Europe.
Ați avut probleme de securitate? De exemplu să încerce cineva să vă spargă autorulota, să fure, să vă păcălească etc. Ce sisteme de securitate folosiți? (alarme, alte sisteme)
Nu am avut probleme, dar cred că am avut noroc. Cel mai periculos e în orașele mari (Valencia, Barcelona, Istanbul, Atena, Pompeii) dar acolo Blue rămâne sub mașină la umbră și e un paznic perfect. Avem și alarme de tot felul, încuietori suplimentare, camere.
Când ați planificat această călătorie-viață-nouă, ce buget lunar ați estimat pentru ea? Reușiți să vă țineți de el?
Pot să spun doar că nu e mai scump ca acasă. Bugetul e irelevant, fiecare familie știe ce nevoi are. Mai avem și economii la saltea, dar rar am intrat în ele. Însă, gătind în autorulotă (5 persoane la restaurant e muuult) și selectând obiectivele, am reușit să ne ținem pe linia de plutire. 🙂
Ce urmează pentru familia voastră? Ce planuri de viitor aveți?
În viitor vrem să mergem mai mult timp în Asia (fară autorulotă), apoi poate America.
Ce ați recomanda în primul și în primul rând familiilor care se gândesc să încerce acest stil de viață?
Să încerce, să închirieze întâi pentru a-și da seama de ce au nevoie și dacă funcționează ca familie în acel spațiu. Și să nu mai stea pe gânduri, timpul trece și cu el și viața.
Pe Haioși îi găsiți pe site-ul lor, pe Facebook și Instagram, unde le puteți urmări aventurile curente din Maroc, cât și pe cele viitoare: urmează Portugalia, Franța, Italia și apoi un popas acasă, pentru ITP. Iar din septembrie vor porni iar spre Turcia, pe partea estică de data aceasta și Cipru.
Sper că ți-a plăcut acest articol. Mi-ar plăcea să ținem legătura și cel mai ușor e pe email. Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal cu inspirație pentru călătorii și informații folositoare!
Hai Departe 