Ați făcut deja bradul? Sau așteptați chiar Ajunul?

Noi l-am de decorat duminică, să ne bucurăm o săptămână de el, căci plecăm de Crăciun. Deși mă așteptam să renunț la globurile de sticlă pe motiv de toddler “trage-împinge”, piticul a fost așa de delicat cu ele că am zis să le punem. Mai vedem ce se întâmplă pe parcurs.

De peste zece ani, luăm brad în ghiveci la fiecare Crăciun. Brăduț, de fapt, că au fost mereu mititei. Și nu, n-o să vă spun că e cea mai minunată variantă, fiecare face cum crede. Dar dacă vă tentează ideea, vă povestesc ce am învățat cu ei:

• Doar brazii crescuți direct în ghiveci supraviețuiesc, daca sunt ok si restul condițiilor. Nicio șansă dacă au rădăcina tăiată și din păcate există acest fenomen (de brazi transplantați cică – mai bine îl iei direct tăiat și nu te mai amăgești). Practic dacă scoți ghiveciul unui brad crescut acolo, ai să vezi rădăcinile încolăcite de multe ori, așa cum au avut loc să se dezvolte.
• Noi luăm de la Romsilva; sunt scumpi, dar sunt ce trebuie. Sunt scumpi, de fapt, față de brazii tăiați, căci dacă stai să te gândești că și un brad micuț are nevoie de ani să ajungă acolo și că e o variantă atât de prietenoasă cu mediul, nu e chiar de speriat (anul acesta am plătit 250 de lei pe el, mai erau și mai mici la 200 lei și un pic mai mari la 300).
• Ideal e de făcut aclimatizare treptată. Întâi 1-2 zile pe balcon, apoi bagat in casă.
• Am văzut că preferă apă des, dar cantități potrivite, nu trebuie sa balteasca deloc
• Perioada maximă pentru care i-am ținut împodobiți în casă a fost de 3 saptamâni (la noi sunt cel mult 21 de grade; dacă la voi în casă e model pădure tropicală iarna, reduceți mult perioada). Apoi i-am scos pe balcon până în martie; aici i-am udat mai rar, cam la 5-7 zile.
• I-am plantat în martie prin curți pe la familie și prieteni sau în fața blocului, în locuri în care parte din zi să fie la umbră. Nu rezistă cu mult soare direct. S-au prins toți, însă pe doi (cei din fața blocului) i-am pierdut într-un august foarte încins, în care nu i-am udat în fiecare zi. Vina noastră.
• Cresc foarte greu în primii ani, dar cam de pe la vârsta de 10 ani (ai bradului), au așa o explozie în lungime, de mai mare dragul. Oricum sunt foarte simpatici când înmuguresc primăvara.

Dezavantajul major e că în general sunt mici. Sau foarte foarte scumpi dacă găsești pe undeva unii deja crescuți la statura unui om (sunt peste zece ani de îngrijire acolo). Dar chiar și așa, sunt tare frumoși și ai ocazia să îi vezi apoi crescând. Cel mai “bătrân” brăduț plecat de la noi are acum vreo 3 metri înălțime. Era o piticanie de doar 30 de centimetri când l-am plantat prin 2011. Și ceilalți se dezvoltă frumos și e o mare bucurie când îmi mai trimite cineva poze cu cum le mai merge.

Voi ce fel de brad preferați? Mai jos sunt poze de anul acesta și din alți doi ani trecuți, am fost consecvenți în set-up și alegerea bradului.

Sper că ți-a plăcut și îți e de folos acest articol. Mi-ar plăcea să ținem legătura și cel mai ușor este pe email: în ianuarie 2023 voi începe un newsletter săptămânal cu informații utile despre călătorii și povești cu dor de ducă, inspirație și haz. 

Introduci doar prenumele și adresa de email și gata, e simplu. Te aștept!