Parisul e uriaş, iar dacă stai ceva mai multe zile şi chiar vrei să vezi şi experimentezi mai multe locuri, musai vei folosi transportul în comun, de oricare ar fi el. Iar la 2 euro călătoria, vei vrea probabil ceva abonament de scurtă durată. Dacă te ţine buzunarul de taxi, s-ar putea oricum să rămâi blocat pe undeva şi să fie mai eficient cu trenul sau metroul.

Când vezi abundenţa de cartele şi cartelaşe prezentate pe site-ul oficial pentru transportul în comun, vei zice că n-am ce face de m-am apucat să scriu un articol despre ele. Daaar, să vă explic: totul pare bine şi frumos, facil şi digital, că doar vorbim de o ţară dezvoltată în anul 2022. Şi totul e facil dacă vrei să cumperi bilete individuale din orice staţie sau din orice autobuz. Când ajungi, însă, la concluzia ca ţi-ar fi mai convenabil un abonament săptămânal, orice tentativă de cumpărare online (inclusiv cu aplicaţia pe care o promovează peste tot), se loveşte de absenţa cardului Navigo în format fizic. Adică poţi să îl încarci online, din aplicaţie; ulterior, în oraş poţi să îl încarci şi la automatele din staţii de metrou. Dar, ca să îl obţii în primă fază, sunt doar două opţiuni: fie locuieşti în Franţa şi ţi-l trimite prin poştă sau curier acolo (ăsta-i cardul Navigo standard, pentru rezidenţi), fie te prezinţi în persoană la un „oficiu” (acesta e Navigo Decouverte, merge şi la turişti). Lista locurilor de unde se poate cumpăra cardul nu e nici ea uşor de identificat, aşa că dacă aterizezi pe aeroportul Charles de Gaulle, mai bine îl faci acolo la biroul pe care l-am pozat mai jos. Îl găseşti urmărind semnul pentru trenuri.

Plăteşti 5 euro pe cardul cu cip (de ce nu?), mai primeşti şi un card pe care trebuie să îţi scrii numele cu pixul şi să lipeşti o poză (wtf, Franţa?) şi un suport de plastic, iar pe ele poţi încarca un abonament zilnic, săptămânal sau lunar. Cu toată logistica asta, am considerat că merită să fac abonament săptămânal din cel mai scump, cu toate zonele, 22,8 euro, pentru că:

• merge pe toate tipurile de transport în comun (inclusiv funicularul de la Basilica Sacre Coeur)
• eu l-am folosit intensiv: cel puţin 6-8 segmente de călătorie pe zi (o călătorie individuală e 2 euro)
• chiar şi pentru Costel, care mare parte din zi era la serviciu, a fost eficient. Având cazare în La Defense şi mergând zilnic spre centru seara, valoarea abonamentului s-a amortizat rapid
• e valabil în toată zona Île de France. Adică şi pentru cele două aeroporturi ale Parisului, Versailles şi multe alte localităţi. Eu am fost, de exemplu, la Provins la vreo oră jumătate cu trenul de Paris. Posibilităţi mai erau multe
• abonamentul turistic (65,8 euro pentru 5 zile în Greater Paris area) e jecmăneală din punctul meu de vedere. Are pe lângă transportul în comun şi reduceri la obiectivele turistice importante, dar nu ştiu la cât de multe ar trebui să mergi ca să iasă bine

Ceva neplăceri trebuie să fie cu abonamentul ăsta: una e logistica de care vă spuneam. Alta e o discrimare în funcţie de ziua în care îl cumperi. Dacă îl achiziţionezi de luni până joi, se activează pe loc şi are valibilitate 7 zile, incluzând-o pe cea curentă. Dacă îl cumperi, însă, de vineri până duminică, se activează abia luni şi are valabilitate până duminică inclusiv. De ce, nu ştiu, dar e enervant. Noi am ajuns duminică şi pentru că plecam duminica următoare, am luat un abonament săptămânal cu începere luni şi unul zilnic pentru ziua în care am ajuns. Nu ne-a încurcat aşa mult.

Pleacă cineva la Paris în curând?

Sper că ți-a plăcut acest articol. Mi-ar plăcea să ținem legătura și cel mai ușor e pe email. Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal cu inspirație pentru călătorii și informații folositoare!