(Probabil) ultimul weekend la mare din 2019

În curând vine iarna și eu n-am apucat să zic două vorbe despre ultimul weekend la mare de anul acesta. Genul de plecare tip ”mergem mâine la mare, ce zici?”, pe care o așteptam cu nerăbdare să se întoarcă în portofoliul nostru de plimbări. La doi ani jumătate ai Verei, suntem iar mai flexibili și cu nevoi mai reduse de planificare în detaliu. Nu ca înainte de copil, clar, dar numărul de chestii cu specific bebelicesc pe care le cărăm cu noi s-au redus considerabil și nici vreo pregătire deosebită nu mai facem. De fapt, în afară de faptul că ei îi pun ceva mai multe haine în bagaj – că doar se tăvălește pe jos un pic mai mult decât noi și nici mâncarea n-o nimerește tot timpul unde trebuie – și că avem la putător tot timpul olița portabilă, șervețele umede, apă și ceva de ronțăit, bagajul Verei e cam la fel ca al nostru. Bine, fie, are și câteva cărți și jucării mici, lopățele de nisip și colac, nu e chiar ca al nostru, dar e gestionabil de încropit rapid, să plecăm de pe o zi pe alta.

Am deviat. La mijloc de septembrie e încă soare și călduț în timpul zilei, la meteo amenință că nu va mai ține mult, așa că o ultimă plimbare la mare pare de neratat. Plus că ne așteptăm să nu mai fie aglomerat, ceea ce atârnă greu în decizia de a merge la Mamaia. În sezon nu prea mă trage inima către litoralul românesc.

Avem două zile de plajă și relaxare, cu țopăieli peste valuri și pe pernele de pe plajă, castele de nisip, trambuline, porumb fiert, telegondolă și plimbări, adică program tipic de mare, doar că seara punem geaca pe noi și observăm ce dezolantă e stațiunea pe final de sezon. Și încă o mare realizare, pe lângă plecatul de pe o zi pe alta: în fiecare zi, timp de aproape o oră, Vera se întreține singură cu o găletușă cu apă, nisip, lopățele și niște figurine de cauciuc. O oră, nu știu dacă înțelegeți voi: adică cu stat pe pernă, băut cafea, vorbit cu Costel și intrat așa într-o expectativă mirată, neputând să cred că nu aud niciun ”mami, mami, tati, tati” sau vreo solicitare de implicare activă în ale nisipului. Lux. Parfum. Ne-a luat doar doi ani jumate.

Să vă zic de hotel, pentru că e de luat în calcul: îl cheamă On Plonje Junior și e pe partea cu lacul, chiar la intrare în Mamaia. Noi am avut cameră cu vedere la lac, spațioasă și foarte confortabilă, cu pat dublu suficient de mare să dormim toți trei decent, asta până să se hotărască prințesa să ne îngrămădească sistematic pe fiecare în câte o margine. Are și restaurant foarte bun – seara, în weekend, e nevoie de rezervare, aș zice, pentru că nu vin doar cei cazați. Are loc de joacă și…trambulină. Adică din start cinci bile albe în plus de la Vera. Dacă nu vreți să stați direct pe plajă, zic eu că e o opțiune chiar bună acest hotel. La plajă am fost cu mașina, în partea de nord a stațiunii.

Atât cu marea, e vremea de weekend-uri de toamnă caldă la munte acum.

Hai Departe Mamaia (2)Hai Departe Mamaia (1)Hai Departe Mamaia (9)Hai Departe Mamaia (7)Hai Departe Mamaia (4)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s