Acest articol este episodul doi al unei serii ceva mai lunguțe despre călătoria între Buenos Aires și Rio de Janeiro. Episodul unu este aici.

Suntem plecați de acasă de aproape 24 de ore, e dimineață și la Buenos Aires e cald. E ultima lună de vară și rânjesc de-a dreptul la soare și vegetație. În România am lăsat zloată și frig, fie acolo!

În taxi de la aeroport până la cazarea în San Telmo moțăim cu ochii semi-deschiși. Orașul rulează: un oraș mare, așa cum sunt multe. Ne atrag atenția doar blocurile; mai înalte sau mai joase, sunt toate suspect de subțiri, ca niște țepușe. De ce le construiesc așa, n-am aflat dar nici n-am investigat în mod special.

Ajungem la adresă, în poartă se pupă un cuplu, își iau la revedere și el pleacă. Ea se dovedește a fi gazda noastră de Airbnb. Cool, a avut o noapte bună. E prietenoasă și vorbăreață, face cafea în timp ce fumează o țigară rulată, ne povestește despre oraș si foști oaspeți, ne întreabă de drum și de România. A mai avut acolo un cuplu din România, se plimbă acum cu motocicleta prin America de Sud. Hate them, dar cu Carolina e love at first sight. Mai e și designer de interioare, deci apartamentul arată într-un fel. E prima noastră experiență cu AirBnb si mă întreb de ce am luat cu booking pană atunci.

Suntem cam obosiți dar e abia dimineață și n-am prea rata o zi cu dormitul. Plus că vrem să ne adaptăm repede la noul fus orar. Aparent spre vest nici nu-i așa greu. Pornim pe jos spre La Boca, ca dehh pe ăsta il știam din pozele cu Buenos Aires. E cartierul acela foarte colorat, cu multe cârciumi și artiști stradali, în special dansatori de tango gata să se pozeze cu fiecare turist. Energia e frumoasă, trece si de mulțimea de comercial. Până la urmă e un cartier working class locuit. În afara principalei alei turistice, El Caminito și a străduțelor adiacente, viața se desfășoară în ritmul ei. Vedem și o Dacie.

Pentru pasionații de fotbal probabil ar fi de interes La Bombonera, stadionul cu formă ciudată care l-a găzduit și pe Maradona când juca la Boca Juniors. Noi ne mulțumim cu ceva grafitti cu tematică și zicem pas culturalizării fotbalistice.

Ne întoarcem tot pe jos. 30-40 minute, nu e chiar aproape, vedem un stol de papagali verzi gălagioși într-un părculeț si mâncam cea mai mare înghețată. Nici in Italia nu mi-a pus nimeni așa un morman pe înghețată super cremoasă pe cornet. Cu aromă de dulce de leche. Adică gustul de caramelă clasică cu lapte. Divin. Uriașă cum e, o dau gata fără comentarii. Și cu burta plină de inghețată ne oprim fix în câciuma de cartier recomandată de Carolina și devorăm si un ditamai fripturoiul. Avem măcar bunul simț să il împărțim între noi. E prima zi în Argentina și simt că ar fi o insultă sa nu mâncăm vită. Checked.

Somnul e singura soluție când forțezi corpul să digere ca un anaconda și ne punem la un nap de după-amiază ca să ieșim și mai pe seară. Ne trezim la 5 dimineața a doua zi. Am rezolvat și diferența de fus orar.

Ce? Cum? Unde? Cât?

Cazare. La Buenos Aires am stat cu Airbnb 6 zile, într-o cameră cu baie proprie și terasă din apartamentul Carolinei din San Telmo. A fost prima experiență Airbnb și până acum de departe cea mai bună. A avut de toate: apartament foarte mișto, gazdă minunată cu care ne-am împrietenit și am petrecut timp împreună. Dacă mai ajung la Buenos Aires și mă primește, tot la Carolina vreau să stau.

Am ales San Telmo pentru că lumea zicea pe net că e boem și așa e. Povestesc și despre el, no worries. De la fața locului și cartierul Palermo mi s-a părut ideal de luat cazare – cool social life.

Bani. In 2014 cursul oficial peso-valută era încă stabilit centralizat de către stat și, ca atare, exista o înfloritoare piață paralelă, pe care puteai schimba dolari americani la un curs de aproape doua ori mai bun (așa numitul dolar blu). Acum cred ca nu mai e cazul, dar inflația e mare si peso pare să se tot devalorizeze, deci bănuiesc că e încă destul de ieftin pentru cei veniți cu valută. Luați dolari americani.

Transport. E metrou în San Telmo, dar nu în mijlocul lui. Orașul e mare și ajungi să folosești toate mijloacele de transport ca să te deplasezi. Și taxiul e ok, dar noi nu l-am folosit foarte mult. Am preferat să dăm mult din picioare și să luam autobuz / metrou.

Episodul următor este aici. Despre zilele în Buenos Aires, fripturi, cârnați și alte asemenea culturalizări.